Prima pagină > Identitate > CE ZICI DE CAII NOŞTRI, MEŞTERE FOTOGRAF?

CE ZICI DE CAII NOŞTRI, MEŞTERE FOTOGRAF?

Caii Lupeştilor atrăgeau toate privirile…Iată o imagine de demult, luată în faţa gării de la Râmnic, o frântură din trecutul aşezării noastre, surprinsă de un anonim fotograf, tocmit, probabil, de fraţii Lupescu.

Privind fotografia, ne încearcă un sentiment contradictoriu,  în sensul că în acest cadru accentul cade pe caii din prim-plan, şi nu pe ocupanţii trăsurii, figuri marcante ale târgului de odinioară. Cu ce ocazie se găseau Lupeştii la gară e greu de spus. Poate că nici nu are o prea mare importanţă. Importantă este imaginea în sine! Atelajul din faţa gării relevă pasiunea unei ilustre familii râmnicene pentru cai, preţul pe care urmaşii ţăranului Gheorghiţă Lupescu îl puneau pe acest nobil animal ce figura pe stema judeţului de altădată. Nu erau singurii iubitori de cai din Râmnicu Sărat. Îi concura cu succes boierul Chircu, mare admirator al armăsarilor de prăsilă, promotorul buiestraşului de Bisoca. Ca şi Lupeştilor, lui Chircu îi plăcea să se lase fotografiat călărind un cal de rasă.

Revenind la fotografia din faţa staţiei feroviare de la Râmnic, observăm însemnătatea momentului surprins de meşterul fotograf de odinioară. Odată cu sosirea Lupeştilor, lumea a ieşit pe treptele de la gară, dornică să admire şapte cai superbi, bine hrăniţi şi întreţinuţi în grajdurile familiei din strada Gheorghiţă Lupescu. Cu siguranţă că apariţia unui astfel de atelaj pe străzile oraşului constituia un ritual pe care râmnicenii îl savurau cu cea mai mare plăcere; iar dacă se întâmpla ca prin preajmă să se găsească un fotograf, nu scăpau prilejul de a se lăsa imortalizaţi alături de boieri, aşa cum se observă şi în fotografia de faţă. Trăsura nu este condusă de un vizitiu, ci de unul dintre fraţii Lupescu – Petruş (?).

Ce alte detalii ne dezvăluie fotografia?

După cum sunt îmbrăcaţi oamenii şi după copacii desfrunziţi, ne dăm seama că este primăvară sau toamnă. Ceasul din mijlocul deschiderii centrale arată ora 16 şi câteva minute. Roata din faţă a unui automobil se distinge în marginea din stânga a cadrului, ilustrând coexistenţa celor două mijloace de transport – trăsura (lumea veche) şi automobilul (lumea nouă).

Ori de câte ori cercetăm o fotografie veche, preferăm să exagerăm detaliile, să le punem sub lupă. Ne întoarcem astfel în timp, cu zeci şi zeci de ani în urmă, într-o vreme în care nimeni din cei pe care-i cunoaştem acum nu exista, iar celor care trăiau atunci nu le trecea prin gând că, peste ani şi ani, unii dintre noi îi vom privi îndeaproape, ne vom bate capul cu ei, în acelaşi Râmnic, dar în alt timp.

Dacă ne îndreptăm atenţia spre fundalul dominat de clădirea masivă a gării, vom observa (la etaj) câteva personaje înghesuite în cadrul unei ferestre deschise. Dilema este următoarea: doreau să vadă ce se întâmplă în faţa gării sau doreau să fie fotografiate? Şi una şi alta. Prezenţa unui meşter cu camera obscură pe străzile urbei nu era o obişnuinţă, ci o excepţie. De aceea, nu trebuia ratată ocazia de fi prezent în cadru, oricine ar fi fost fotograful şi oricât de departe te-ai fi aflat. Era, la urma urmei, singura dovadă că ai fost prezent în acel spaţiu şi în acel timp…

Anunțuri
Categorii:Identitate
  1. Angela Feraru
    05/01/2010 la 18:28

    Multumim, domnule profesor ca ne deschideti mintea in favoarea orasului nostru natal. De-acum inainte cand o sa trec prin fata garii o sa ma gandesc la aceasta fotografie si o sa-mi aplec privirea:poate voi deslusi in praful de pe asfalt urmele potcoavelor de cai de altadata.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: