Prima pagină > Memorie > SCRISOARE DIN DETENŢIE

SCRISOARE DIN DETENŢIE

În februarie 1953, deţinutul politic Dumitru P. Mazilu, de la Colonia „Peninsula”, comuna Valea Neagră, judeţul Constanţa, trimitea următoarea scrisoare familiei sale, domiciliată în Bucureşti:

Tincuţa dragă şi dragi copii,

Încântat că mă pot, în sfârşit, adresa vouă direct, vă îmbrăţişez cu nespus drag şi vă strâng la piept adânc înduioşat de toate delicatele voastre atenţiuni. Să trăiţi. Am primit tot; îmbrăcăminte şi medicamente, nu-mi mai trimiteţi. Alimente (trimiteţi, n.n.): 5 kg netto lunar: pâine, zahăr, brânză, marmeladă (când nu se va putea, miere cu nuci pisate – divină), cărnuri nu, nici alimente de lux; ţigări „Mărăşeşti”. Şi câteva căpăţâni de usturoi. Boala mea n-a mai facut nici un progres şi sunt destul de sănătos ca să pot spera. Scrieţi-mi lunar.

Cu toate gândurile numai la voi, Tata

Arestat în 1949, lui Dumitru P. Mazilu i s-a stabilit domiciliul obligatoriu la Focşani, de unde a fost ridicat în 1952 şi trimis la canalul Dunăre-Marea Neagră. În 1953 a fost mutat cu domiciliu obligatoriu la o fermă horticolă de lângă Tulcea. Anul următor, în urma mai multor cereri făcute de soţia sa, a revenit în Bucureşti. Neavând pensie, în 1956 s-a angajat la Arhivele din Ministerul Învăţământului şi Culturii pe timp de doi ani, pentru a-şi completa vechimea în muncă. A murit în ianuarie 1964 din cauza frigului din casă.

COLONIA „PENINSULA”
„Peninsula” (colonie existentă între 1951-1977), numită şi „Lagărul de exterminare nr.1”, a fost înfiinţată în toamna anului 1950, pe 32 hectare la partea de sud-est a lacului Taşaul, pe o „peninsulă” ce intra în lac, la 5 km de satul Valea Neagră, sat numit, din vara anului 1953, Lumina (ce coincidenţă stranie; „Lumina” se numea şi ziarul pe care Dumitru P. Mazilu îl fondase la Râmnicu Sărat cu patru decenii în urmă!). Colonia a avut mai multe puncte de lucru pe o rază de 10 km, greşit interpretate uneori ca lagăre de sine-stătătoare: Mamaia-Sat, Mustaţa, Cariera Ovidiu (Canara), Taşaul (staţie de triaj, la 10 km de lagăr), Stadion-Constanţa, Coada lacului, Garaje, Terasamente-Valea Neagră (posibil şi Piatra – Sectorul 13 ?). O apreciere din aceeaşi sursă stabileşte la cca. 8000 numărul maxim de oameni (împărţiţi în 120 brigăzi), dar probabil acest număr nu se referă numai la deţinuţi. În mod oficial, efectivele M.A.I. în trimestrul I 1952 erau de 2950 deţinuţi, din care 1100 la Sectorul 11; 400 la Sectorul 12; 600 la Sectorul 13; 550 la lucrări auxiliare şi 300 la sectorul agricol (Basarabi, Năvodari). Colonia a funcţionat şi după închiderea canalului, cu munci la cariera de piatră. În 1953/54 se găsea în nomenclator ca lagăr special internaţi DGSS, condamnaţi pentru nedenunţare, trecere frontieră, port ilegal armă, deţinuţii (2875 faţă de 4220 locuri disponibile) fiind atunci folosiţi la lucrări de excavaţii, terasamente, metalurgie. Desfiinţată în 1954, a fost reînfiinţată în 1955 pentru deţinuţi de drept comun, în funcţie până prin 1977.

Anunțuri
  1. Andrei Stefan
    03/02/2010 la 20:26

    Tulburator articol…Suntem datori fata de acesti oameni sa nu uitam…si…sa nu repetam greselile pe care parintii nostri le-au facut…Sa nu uitam sorgintea hidrei comuniste, sa nu luptam cu ei… si sa nu-i iubim excesiv!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: