Prima pagină > Memorie > GEOGRAFIA JUDEŢULUI RÂMNICU SĂRAT, 1909

GEOGRAFIA JUDEŢULUI RÂMNICU SĂRAT, 1909

La începutul veacului XX, copiii de pe întreg cuprinsul judeţului Râmnicu Sărat învăţau, în clasa a II-a, geografia judeţului. Prin grija institutorilor I. Enescu şi V. Smerea, şcolarii aveau la dispoziţie un manual ce le dezvăluia tainele geografiei locale, într-un limbaj direct şi simplu, lipsit de înflorituri. Exemplarul care ne-a picat în mână e din 1909 şi este a IV-a ediţie, prima datând din 1904.

Trimestrul I se deschidea cu „Punctele cardinale pe cer”, după care urma lecţia „Punctele cardinale pe pereţii clasei, pe tablă şi tăbliţă”. Urma „Planul clasei”, „Planul şcoalei”, „Împrejurimile şcoalei” ş.a.
Un capitol interesant este „Plimbarea în oraşul Râmnicu Sărat”:
„De la şcoală plecăm pe drum (stradă) care e un loc liber cuprins între două şiruri de case. Aceste case împreună cu altele de prin prejur formează oraşul Râmnicu Sărat. În oraşul Râmnicu Sărat, strada cea mai cunoscută este strada Victoriei. Din această stradă, se desprinde spre răsărit, pe lângă grădina oraşului, o stradă largă, frumoasă, cu pomi pe delături, numită bulevard, pe care mergem la gară.

Tot din strada Victoriei se mai desparte spre apus o stradă mai mică pe care mergem la piaţă. Piaţa este un loc fără case, unde se adună oamenii spre a cumpăra şi vinde fel de fel de lucruri. Prin piaţă curge o apă mică (pârâu), care mişcă morile, numită gârla morilor. Pe la marginea de apus a pieţei curge o apă mai mare, numită râul Râmnicu Sărat, peste care se află un pod mare de fier, pe care trec căruţe. Din piaţă uitându-ne, spre apus, peste râul Râmnic, vedem nişte ridicături mai mari de pământ, numite dealuri (dealul Plevnei, dealul Dărâmaţi, etc)”.
Elevii de la şcoalele urbane învăţau despre oraşul Râmnicu Sărat că „e aşezat pe un loc ridicat şi este udat în partea de apus de râul Râmnic, de unde şi-a luat şi numele”. Mai departe, lecţia înşiră cele mai importante străzi: Victoriei, Carol I (azi T. Vladimirescu), Ştefan cel Mare, Independenţei (azi Toamnei), Cuza-Vodă, Principele Ferdinand, Gării, Libertăţii (azi M. Basarab). Pe un plan ce însoţeşte textul găsim şi străzile: Regală (azi C. Brâncoveanu), Justiţiei (azi I. Mihalache şi, parţial, N. Bălcescu).

„Oraşul Râmnicu Sărat are trei şcoli de băieţi şi două şcoli de fete. O şcoală profesională, Doctor Ecaterina şi Dimitrie Christescu, unde se duc fetele să înveţe lucrul de mână (croitorie, spălatul rufelor ş.a.) după ce au terminat clasele primare.

Şcoala Profesională de fete Doctor Ecaterina şi Dimitrie Christescu

Monograma lui Dimitrie Christescu pe marchiza casei de pe Bd. Cuza-Vodă

La gimnaziu se duc copiii să înveţe carte, după ce au terminat clasele primare. În partea de răsărit a oraşului (afară din oraş) se află şcoala de agricultură”. În prezent, imobilul care odinioară adăpostea şcoala profesională de fete aparţine Şcolii „V. Cristoforeanu”, iar şcoala de agricultură (vechea gară de la 1881) a rămas în domeniu, aparţinând Grupului Şcolar Agricol.
La început de secol, oraşul avea două spitale: judeţean şi „Bagdat”.
La „Grădini publice – Pieţe”, aflăm că „În mijlocul oraşului, pe strada Carol I, se află grădina publică. Pieţe mai însemnate sunt: Piaţa palatului comunal; Piaţa legumelor şi a halelor, peste iazul morilor unde se vând legume, carne, peşte şi altele. Lângă această piaţă, se află oborul de vite, unde dumineca se vând şi se cumpără vite. Piaţa Libertăţei (Oborul Drăgaica) în partea de răsărit a oraşului unde se vând lemne şi cereale”. Cei mai mulţi dintre orăşeni erau români, alături de care puteau fi întâlniţi evrei, bulgari, sârbi ş.a.
Lecţia „O plimbare afară din oraş sau din sat” prezintă formele de relief ce pot fi întâlnite în împrejurimi: şesul, podişul, munţii.
După câteva lecţii despre sat, urmează „Descrierea unui sat (model), Puieşti”, cu o vedere generală şi un plan al satului.
Împrejurimile comunei Râmnicu Sărat:
„Dacă ieşim prin partea de nord a oraşului pe şoseaua ce duce spre Focşani, întâlnim satele Jideni şi Slobozia, aşezate pe nişte dealuri acoperite cu vii. Spre apus, trecând podul peste râul Râmnic şi mergând pe şoseaua care duce pe valea acestui râu, dăm peste satul Plevna; de aici ridicând un deal dăm de satul Grebăn. Spre sud, trecând râul Râmnic, întâlnim satul Bălţaţi, aşezat pe o câmpie, iar peste linia ferată găsim satul Rubla. În partea de răsărit se găsesc satele Obidiţi şi Fotin. Aceste sate învecinate cu oraşul nostru formează împrejurimile lui. Toate sunt legate de oraş prin şosele”.
Trimestrul al II-lea începea cu „Plasa”:
„Unele ori mai multe sate sau cătune la un loc formează o comună. Comuna noastră împreună cu comunele vecine şi cu altele mai îndepărtate formează o plasă. În capul unei plăşi se află un om numit administrator de plasă, care observă ca primarii comunelor rurale din plasa lui să-şi facă datoria. El priveghează ca şcolile, bisericile, drumurile, podurile, să fie ţinute în bună stare. Cu ajutorul jandarmilor, el prinde pe făcătorii de rele şi îi dă pe mâna judecătorului. Comuna în care şade administratorul de plasă se numeşte reşedinţa plăşii. În unele reşedinţe de plasă e şi câte o judecătorie de pace. Tot la reşedinţa plăşii se poate găsi şi câte un oficiu telegrafo-poştal, câte o moaşă, un agent sanitar, o infirmerie (un fel de spital) ş.a. Marginile sau hotarele unei plăşi pot fi: un drum, o apă, un munte sau un deal. O plasă este de multe ori mai mare decât o comună”.
Urmează prezentarea celor zece plăşi ale judeţului Râmnicu Sărat: Topliceni, Puieşti, Bălăceanu, Boldu, Vârteşcoiu, Coteşti, Plagineşti/Plaineşti şi Dumitreşti, Gologanu şi Măicăneşti, cu indicaţia ca fiecare învăţător să înceapă cu plasa din care face parte comuna sa.
În trimestrul al III-lea, şcolarii studiau întreg judeţul ce „se lasă cu încetul de la nord spre sud”, de la culmile Alunişului şi Războiului până la râul Buzău. În 1909, judeţul Râmnic se învecina cu judeţele: Putna, Buzău, Brăila, Brăila, Covurlui şi Tecuci. Sunt amintite apele curgătoare, stătătoare, târgurile însemnate, căile de comunicaţie, producţiunile judeţului, ocupaţiile locuitorilor.

Anunțuri
  1. 20/04/2010 la 20:10

    Foarte interesant materialul. Oare azi se mai face geografia judetului la scoala?

  2. 20/04/2010 la 20:14

    Mulţumesc. Din păcate, geografia judeţului nu se mai studiază. Cade în sarcina profesorilor dedicaţi să povestească elevilor despre ţinutul natal.

  3. Ana Bentea
    21/04/2010 la 16:28

    Superb articolul ! Pacat ca in zilele noastre nu se mai preda la scoala geografia judetului, ar fi fost un adevarat izvor de cunoastere pentru fiecare locuitor. Apreciez faptul ca ai folosit citate cu expresiile in forma originala, fac deliciu cititorului.

  4. 21/04/2010 la 16:41

    Mulţumesc pentru încurajare. Sper să mă ridic la înălţimea aşteptărilor.

  5. dumdorin
    22/04/2010 la 19:25

    ARTICOL NORMAL. De fapt, este un articol de inceput de normalitate. Ah, ce bine c-au inceput manifestarule astea de apreciere a locurilor noastre de bastina! Frumos! Superb!
    Vedeti dragi ramniceni ca avem cu ce ne mandri?
    Visul meu de a deveni, noi ramnicenii, o „societate tip arbore” se materializeaza, incet si sigur. Ca ramnicean, ma bucur nespus de munca ce o depui, Razvane. Pot spune ca duci o munca de pionierat postdecembrist.
    Iti urez „neliniste” si „nemultumire” permanenta in aceasta activitate ce stiu ca te pasioneaza, pentru ca de liniste si multumire sa te bucuri la batranete.
    P.S. Iti multumesc pentru ghid. Considera ca mi l-ai facut cadou de ziua mea ce a fost luni. Multumesc.

  6. 22/04/2010 la 20:54

    Mulţumesc, Dorin. Cuvintele tale mă onorează; mă simt o rămurică din arborele de care vorbeşti. Voi continua să fiu neliniştit şi nemulţumit, ca şi tine de altfel. Numai aşa vom putea adânci preocupările identitare într-o lume cosmopolită, în care devenim, de la o zi la alta, din ce în ce mai puţin conştienţi de rădăcini. Mulţam şi LA MULŢI ANI!

  7. dumdorin
    23/04/2010 la 11:51

    Cumva, trebuie sa aducem in prezent frumosul trecutului.
    Undeva, printre „radacinile” neamului nostru se auzeau aceste vorbe:
    „cele văzute şi nevăzute, au fost făcute, cu trudă şi iubire, a lumilor mărire, din lumină cerească, zidiri să izvodească, în veacuri neştiute şi timpului pierdute, să nască şi să moară din toamnă-n primăvară, cînd fulgerul trăsneşte lumina se măreşte, şi viaţa din neumbră iese din lumea sumbră, şi tremurind în soare încearcă-o-nfiripare, prin sfinte mărţişoare. Iar viaţa pe pământ a fost zămislită de trinitatea Tatăl Ceresc, Mama Pămîntească şi Fiul Omului. Dar tradiţia mai arată că sîntem un popor din totdeauna sedentar, pentru că sărbătoarea era ocazionată de începutul primăverii şi poate a Anului Nou. (Există alte informaţii care arată că Anul Nou se ţinea la 25 martie).”
    http://www.ariminia.ro/istoria-getilor/istoria-dacilor-getia-i.html

  8. 29/04/2010 la 12:13
  9. Catalin
    07/08/2010 la 08:21

    O harta mai veche de atat exista? Am auzit cum ca, cursul raului Ramnicu Sarat nu ar fi fost cel de acum si ca ar fi trecut prin zona strazii Al I Cuza. Este adevarat sau sunt doar povesti?

  10. vraciu
    19/09/2010 la 09:45

    De ce pe acele vremuri de saracie lucie se putea si acum intr-o perioada de progres made in UE nu se poate? Cine raspunde? Ce vrem noi altceva decat emigrare?

  11. 19/09/2010 la 10:10

    Grea întrebare. Pe-atunci oamenii erau altfel, timpurile, aşteptările erau altele. Acum, stăm cu ochii aţintiţi spre apus… până o să ne apună steaua..

  12. Madalin
    13/04/2011 la 09:37

    Razvan, ai cumva aceasta carte ? Nu are si o harta a judetului ? Ca ma intereseaza o harta sau lista localitatilor – ti-am lasat si mesaj pe mail. Merci !

  1. 10/09/2010 la 13:08

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: