LA FÂNTÂNĂ

Ceasurile erau înaintate când bătrânul fotograf sosit de la Bucureşti cobora din trăsură în partea de miazănoapte a târgului de pe Râmnic. Era destul de ostenit şi gândea să tragă degrabă la unul din hanurile de pe strada Mare. Pusese piciorul în gara oraşului într-o zi calmă de vară, când nicio frunză nu tremura în bătaia vântului cu care râmnicenii erau obişnuiţi. După ce a imortalizat câteva clădiri arătoase răspândite pe harta oraşului, meşterul însoţit de cutia magică ajunse aşadar la întretăierea bulevardului Cuza cu o stradă ce amintea de boierii Deduleşti şi o alta botezată Dragomireşti. Aici – îl vestiseră localnicii – se găsea o clădire demnă de a fi înfăţişată pe o carte poştală. Era vorba de o şcoală primară, a doua din târgul Râmnicului, clădită cu doar câţiva ani înainte, între străzile amintite mai sus. Meşterul fotograf, oprit în dreptul unei fântâni, scrută imobilul dinaintea sa, privi îndărăt spre soare, după care sări din trăsură în praful fin aşternut sub roţile acesteia. Luă tripodul, îl fixă în faţa caleştii, după care înşurubă cutia de lemn în care se găsea placa fotografică. De fântâna arteziană din faţa şcolii se apropie o femeie în alb, însoţită de un cal ce îşi vârî botul în havuzul pe fundul căruia apa stătută reflecta lumina după-amiezei târzii de vară. Sorbi cu nesaţ, apoi îşi întoarse pe neaşteptate capul pentru a alunga muştele care nu-i dădeau pace. Femeia rămase ţintuită locului, cu ochii la omul din faţa ei. Acesta se „ascundea” înapoia aparatului fotografic, atent la ceea ce se întâmplă în cadru…Calul dădea semne că vrea să plece, dar femeia zăbovea, privind la ineditul spectacol care i se desfăşura în faţa ochilor, la domnul în redingotă aplecat deasupra instrumentului sprijinit pe cele trei picioare. Nu mai văzuse niciodată aşa ceva. Maestrul găsi că acum era momentul să surprindă imaginea. Trase aer în piept, luă capacul de pe obiectiv, numără în gând şi acoperi în cele din urmă cilindrul de alamă al obiectivului. Un zâmbet discret înflori pe faţa fotografului – satisfacţia lucrului bine făcut. Intuiţia îi spunea că imaginea va fi una reuşită, pe măsura experienţei de zeci de ani într-ale fotografiei. N-ar fi lucrat altfel pentru „Maier & Stern”, cea mai reputată editură în privinţa cărţilor poştale ilustrate.