Prima pagină > Identitate > ANALELE RÂMNICULUI

ANALELE RÂMNICULUI

Câţi dintre dumneavoastră ştiu că pe la începutul anilor ’20, Ion Gane, un profesor inimos din Râmnicu Sărat, s-a străduit să scoată o revistă lunară de cultură, „ANALELE RÂMNICULUI”? Primul număr a apărut în iunie 1923, iar ultimul în mai 1924. Aşadar, revista n-a rezistat decât un an, dar – în acest scurt răstimp – a dat la iveală aspecte puţin cunoscute ale trecutului judeţului de la curbura Carpaţilor. Întreaga colecţie a revistei ne-a fost pusă la dispoziţie de dl. Constantin Dinu Mazilu, fiul lui Dumitru P. Mazilu şi strănepotul lui Gheorghiţă Lupescu, primul reprezentant al ţăranilor în divanul Ţării Româneşti. RETRO-RÂMNIC mulţumeşte acestui nobil domn pentru sprijinul dezinteresat acordat.
De pe coperta celui dintâi număr, aflăm că redacţia revistei se găsea pe Strada C. Brâncoveanu (probabil la locuinţa profesorului Gane), iar administraţia pe Strada Carol, Nr. 20, în casa lui Menelas Chircu. Coincidenţă: la decenii distanţă, acolo s-a aflat o bucată de timp şi redacţia ziarului „Sensul râmnicean”.
Numărul de debut cuprinde precuvântarea directorului, Ion Gane:
„După multe şovăiri şi piedici pe care, fatal, au avut să le preîntâmpine, Analele Râmnicului apar în sfârşit, cu scopul de a răspândi lumină şi adevăr în judeţul pe care vor să-l reprezinte culturaliceşte. Titlul revistei nu e nici mai mult nici mai puţin pretenţios decât atâta cât trebuie să fie. Le-am zis „Anale” fiindcă dorim ca, după scurgerea multor ani, cei care vor cerceta trecutul cultural al oraşului şi judeţului nostru, să răsfoiască întreaga colecţie a revistei întocmai ca pe nişte adevărate anale; le-am zis ale „Râmnicului”, fiindcă revista trebuie să intereseze, în primul rând, pe toţi fiii Râmnicului care vor să-şi cunoască judeţul şi să contribuie la progresul lui cultural, şi numai în al doilea rând, – şi întrucât suntem o părticică dintr-un tot, – să intereseze pe străinii de judeţul nostru. […]
Vrem ca Analele Râmnicului să oglindească fidel întreaga mişcare culturală din judeţ şi să arunce o lumină nouă asupra trecutului său, prin materialul documentar pe care vom căuta să-l publicăm. Acest material documentar va fi, credem, indispensabil la alcătuirea unei viitoare monografii a judeţului. În acest scop, vor fi foarte binevenite comunicările pe care ni le vor face intelectualii de la sate, în special preoţii şi învăţătorii, cu privire la folclor, port, grai, urme din vechime, precum şi la legendele care dispar fără urmă, spre marea pagubă a neamului românesc…
Revista noastră, pornită cu gândurile cele mai curate, nu este subvenţionată de nici un partid politic şi nici nu înţelege să servească interesele cutărui sau cutărui om cu influenţă. Analele Râmnicului vor să trăiască numai şi numai prin ele însele. Şi aceasta depinde, în mare parte, de bunăvoinţa cititorilor săi…
Paralel cu revista, noi,cei adunaţi în jurul altarului ei, vom căuta să facem o cât mai largă propagandă culturală în oraş şi la sate. Prin şezători, serbări, conferinţe, ţinute în diferite puncte ale judeţului, vom lumina poporul după convingerile şi puterile noastre, îndreptând sufletele simple, cinstite, pe drumul celui de-al doilea ideal al românismului: idealul cultural.
Cu îndoita credinţă că, pe deoparte, întreprindem o operă dătătoare de viaţă, iar pe de alta că vom avea sprijinul moral şi mai ales al râmnicenilor, ridicăm drapelul de luptă… şi am dori ca lupta să fie încoronată de izbândă, spre binele acestui oropsit judeţ şi spre sufleteasca mulţumire a celor ce pornesc acum, cu toată dragostea şi caldul lor entuziasm, la muncă!…”
În privinţa viitoarei monografii de care vorbeşte Ion Gane, după numai câţiva ani, în 1931, Octavian Moşescu va da la iveală un ghid al judeţului Râmnicu Sărat, în care se regăsesc multe dintre textele apărute în Analele Râmnicului. De altfel, de-a lungul apariţiei revistei, Octavian Moşescu se va dovedi un colaborator de nădejde.
În primul număr al revistei, în afara celor menţionaţi mai sus, mai semnează: Al. I. Zamfirescu, George A. Tatulescu, N. Dicescu, Ignis (pseudonim).

Anunțuri
  1. negoias
    04/07/2010 la 20:21

    BUNA TREABA!
    RtcETRO

  2. dumdorin
    05/07/2010 la 12:16

    Super! Sunt scanate? Daca nu, ma ofer voluntar… parol d’onor!

    • 05/07/2010 la 14:27

      Sunt fotocopiate, de la primul număr până la ultimul. Constantin Dinu Mazilu merită recunoştinţa noastră. Se vede că e un demn urmaş al unor ilustre familii râmnicene.

  3. Nicoleta Leu
    15/10/2010 la 16:20

    Cu tot respectul pentru munca depusa si dorinta nesfarsita
    de a ne reaminti ca avem o identitate…..

  4. ioana
    10/09/2012 la 17:02

    Sunteti un izvor nesecat de minunatii ramnicene….Bine ca v-am descoperit.Chiar daca mai tarziu.

  5. nastase valentin
    18/09/2012 la 20:48

    Foarte frumos, o munca facuta cu pasiune.Felicitari. Intanplator am cunscut astazi un batran care nu arata nimic deosebit,dar ulterior am aflat ca a facut parte din regimentul 9 infanterie Ramnic este nascut in 1921si cred ca este ultimul din acest regiment.M a impresionat cu povestirile lui despre razboi si prizonierat.Am incercat sa aflu ceva despre acesti eroi ai acestui regiment. Asa am aflat alceva….. .

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: