Prima pagină > Memorie > ÎNFRUMUSEŢAREA ORAŞULUI

ÎNFRUMUSEŢAREA ORAŞULUI


„Pornisem într-o dimineaţă afară din oraş şi rătăceam în neştire pe dealul Dărâmaţilor (azi Oreavu, n.R-R.). Ajuns în vârf, mă oprii şi-mi întorsei privirile spre oraş. O frumoasă privelişte mi se desfăşura înaintea ochilor: în vale, apele Râmnicului curgeau liniştite. Dincolo de râu, oraşul, sub aurul razelor de soare, lua o înfăţişare fantastică. Turlele bisericilor scânteiau mistic. La stânga, o moară cu multe caturi se ridica maiestuoasă; la dreapta, în fund se zărea gara. Verdeaţa, pe întreg cuprinsul, răsărea dintre clădiri. Iar deasupra, cerul albastru”. Cel ce „fotografiază” oraşul într-o dimineaţă de odinioară este profesorul Ion Gane, un împătimit al aşezării de pe malul Râmnicului. De departe oraşu-i pare frumos şi „fantastic”, „Dar curând, ca un contrast pentru frumuseţea pe care i-o găsisem din depărtare, îmi veniră în minte toate locurile virane din oraş, în care cresc bălării, Teatrul Comunal destul de primitiv, monumentul eroilor din faţa Prefecturii neavând măreţ într’însul, bustul de prost gust din piaţa Primăriei, şi multe altele”. Destul de critic concitadinul nostru de altădată, nu-i aşa? S-o fi supărat mai-marele urbei pe el ori ba? Locuri virane există şi azi la Râmnicu Sărat, teatrul în schimb a dispărut demult. În privinţa celui din urmă, Ion Gane îl numeşte „primitiv” nu din punct de vedere estetic, ci din pricina stării deplorabile în care se găsea în anii de după Primul Război Mondial.

„Bustul de prost gust din faţa Primăriei”, aflat azi în vecinătatea bisericii Bagdat

„Bustul de prost gust din faţa Primăriei” aparţine lui Alecu Bagdat şi există şi azi, dar în cu totul alt loc, la răscrucea străzilor Amurgului, Păcii, Păun Pincio şi Al. Vlahuţă. Reamintesc cititorilor că la acea dată, Primăria se găsea pe Strada Primăriei, în imobilul care în prezent adăposteşte muzeul local. Monumentul eroilor din faţa Prefecturii reprezintă o necunoscută pentru mine. Nu ştiu când a fost amplasat şi când a dispărut. Ştiu că o bucată de timp, până în 1948 probabil, în scuarul din faţa Prefecturii (azi Primăria) a odihnit bustul lui Al. P. Tătăranu, prefect de Râmnic şi deputat la sfârşitul veacului XIX, un apropiat al Brătienilor.

Bustul lui Al. P. Tătăranu, imagine din anii ’30

Aşadar, Ion Gane scoate la lumină unele aspecte mai puţin plăcute ale oraşului, întrebându-se: „Cum se face că în oraşul acesta unde sunt iubitori de frumos şi fii devotaţi locului lor natal, nu se găseşte aproape nimeni care să es intereseze de estetica lui?… Explicaţia mi-am dat-o însă numaidecât: râmnicenii noştri aşteaptă totul de la stat şi de la comună. Plătim biruri, dări, zic mai toţi, aşadar ne facem datoria de cetăţeni; încolo, treaba statului! Ei bine, în faşa unei astfel de concepţii greşite, trebuie să opunem o alta. Statul, mai cu seamă azi, după marele răsboi, e în imposibilitate să satisfacă cerinţele tuturora. Un proverb românesc zice: Nu poate statul, ce poate satul! Şi aşa e. Dacă statul, în cazul nostru, nu se poate ocupa de înfrumuseţarea Râmnicului, să vie iniţiativa particulară care să ducă la îndeplinire acest gând”.
Profesorul râmnicean propune amenajarea locurilor virane, ridicarea unui „adevărat monument eroilor noştri”, „înlocuirea havuzelor fără apă care nu spun nimic, prin câteva statui care totuşi ar spune ceva…”. În ceea ce priveşte fântânile arteziene, părerea lui Gane este perfect îndreptăţită întrucât, se ştie, oraşul ducea lipsa apei, iar fântânile erau doar de decor, imitând moda occidentală. În nicio fotografie de epocă în care apar aceste havuze, nu e prezentă şi apa. Din pricina lipsei apei – spune Octavian Moşescu – „Râmnicul ajunsese subiect de metafore, trecuse în literatură. Poeţii îl compătimeau în versuri pline de ironie şi sarcasm. S-ar putea strânge un volum din presa de pe vremuri”. Iată un catren inedit: De tine, Râmnic, jale mi-i, / Edilitatea te îngroapă / Cunoşti la vinuri sorturi mii, / Dar nu cunoşti gustul la apă. (Dalila).

Strada Victoriei în dreptului havuzului din capătul sudic al străzii

Ion Gane se dovedeşte un fin observator al realităţilor unui mic oraş de provincie, cu lumini şi umbre, cu oameni mai buni şi mai răi, cu „insule” de civilizaţie şi „mări” de mizerie, sărăcie şi prost gust. Profesorul se teme de riscul rămânerii cu aceeaşi lipsă de gust pe care râmnicenii o manifestau de multă, multă vreme: „Căci, orişicât am dori noi, să fim siguri că Râmnicul nu se va transforma niciodată peste noapte, aşa ca să devină, dintr-un oraş nu tocmai frumos, o cetate înflorită cu poduri de argint, cu havuze care cântă, întocmai ca’n poveştile copilăriei…”.

Anunțuri
  1. dumdorin
    23/07/2010 la 12:10

    Imaginea luata de tine de pe dealul Daramatilor („Cetatuia” se numeste) imi aminteste de copilarie. Acolo era candva padure de foioase si mai demult, se spune ca a existat o cetate de aparare. Un unchi mi-a povestit despre aceasta cetate ca inca se mai vedea pe vremea stramutarii localitatii Fantana Turcului de langa Herasti, prin anii 1800. De acolo au luat stramosii Daramatenilor caramizi sa-si construiasca locuinte in Daramati. Legat de acel deal este si o poveste despre o comoara. O oala de pamant plina cu bani si bijuterii de aur ce a fost gasita la contruirea podului de la poalele dealului catre Pleva. Mi-a povestit-o unchiul care acum are peste 90 de ani. Daramatenii au o istorie interesanta. Locatia fostei asezari este deosebita. (la poalele dealului Varful Ratei) Acolo peisajul seamana cu cel din Apuseni, dar accesul este aproape imposibil, iar mostenitorii fanetelor, si pasunilor bareaza drumurile. De sus de pe dealul Varful Ratei (Pandela) ai o deschidere de 360 grade ce se intinde pe zeci de km. Pe vizibilitate buna ies nishte poze o nebunie.

  2. 23/07/2010 la 12:18

    Mă bucur că te-am „proiectat” în copilărie, camarade. Acesta-i şi scopul meu, să-l transpun pe cititor într-o epocă apusă (mai demult sau mai de curând). Tu faci mai mult de atât; asociezi imagini cu vechi poveşti auzite în stâga şi-n dreapta, întregind tabloul unor vremuri trecute.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: