Prima pagină > Memorie > Tineri şi tinere, participaţi cu toţii la festivalul filmului sovietic!

Tineri şi tinere, participaţi cu toţii la festivalul filmului sovietic!

Mai mulţi râmniceni s-au strâns în faţa cinematografului „Progresul” de pe Strada Suvorov (azi Victoriei) din Râmnicu Sărat. În ţinute caracteristice perioadei de început a comunismului românesc, tinerii alcătuiesc o grămadă dezordonată pe trotuar. Steaguri roşii ale Partidului Muncitoresc Român sau ale U.R.S.S. străjuiesc faţada cinematografului, însoţite de pancarte cu lozinci ca „Tineri şi tinere, participaţi cu toţii la festivalul filmului sovietic!”. Un citat din Lenin despre înalta expresie a artei cinematografice completează inscripţiile. Păcătosul a avut dreptate, unele producţii sovietice figurând în prezent printre cele mai reuşite din lume.
Cinematograful avea la momentul cu pricina vreo jumătate de veac de existenţă. La începutul secolului XX, prin 1906, cinematograful „LUX”, proprietatea Eforiei Spitalelor Civile, era arendat prin licitaţie publică evreului Strul Posmantir. După Primul Război Mondial, acelaşi Strul Posmantir administra cinematograful ca antreprenor.
În anul 1927, cinematograful „LUX” din Str. Victoriei nr. 40-42 avea o capacitate de 200 de locuri la parter şi balcon. În octombrie 1931 rulează primul film sonor – Tarakanova – potrivit ziarului „Presa”. Între 1939 şi 1940,cinematograful este administrat de către Întreprinderile Comunale Râmnicu Sărat.
În 1945, M. I. Posmantir se judeca cu Eforia Spitalelor Civile solicitând tribunalului repunerea în drepturile de chiriaş al cinematografului „LUX”, care suferise la cutremurul din 1940. Naţionalizat în 1948, cinematograful îţi schimbă denumirea în „Progresul”, iar în 1981, odată cu demolarea centrului istoric, se construieşte o nouă sală, transformată azi în club de noapte.
Aceasta este istoria telegrafiată a cinematografului râmnicean, regresul „Progresului”. Mulţumesc domnului Ion Cioroiu pentru că mi-a pus la dispoziţie pentru RETRO-RÂMNIC această fotografie veche, luată în momentul unei cotituri istorice, când lumea veche lăsa locul noii lumi, noii ideologii.

Anunțuri
  1. dibu
    16/09/2010 la 20:26

    Din pacate acum in oras nu mai ai unde sa te duci la film, desi am prieteni care spun mereu „hai ma sa mergem la cinema, vedem si noi un film ca pe vremuri”..si ce am zis..hai sa mergem intr-o zi, acum un an cred, cand la fosta „Azteca” se mai difuzau filme din cand in cand desi vechi si fara sare, insa totusi puteai trai experienta cinematografului..insa ce ne spun cei de la intrare „pey filmul nu putem sa-l difuzam daca nu sunt minim 10 persoane”..si acum stai si intreaba pe centru’ pe toata lumea daca vrea sa intre la film..pana la urma nu am rezolvat nimic, lumea e prea stresata si cu alte griji, categoric.
    Tin minte, cred ca aveam cam 4 ani cand a aparut TITANICUL iar pentru prima data l-am vazut la cinema, sala plina,asta chiar la noi in oras, nu o sa uit niciodata sentimentul pe care l-am trait in cele cateva ore.
    Din fericire cei din capitala au construit marile sali de cineva, dar cu aparaturi prea evoluate, tip 3g etc, macar mai iese omul din casa, se mai relaxeaza.

    • 16/09/2010 la 20:38

      Ai dreptate, senzaţia pe care-o trăieşti într-o sală de cinematograf este unică.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: