Prima pagină > Memorie > CASA IORGU ANTONESCU

CASA IORGU ANTONESCU

Pe Strada Tudor Vladimirescu, la nr. 24, privirea trecătorului este atrasă de un imobil în manieră rustică, lipsit în bună măsură de ornamente, ce aminteşte de locuinţele fortificate de tipul culelor. Se remarcă deschiderea trilobată a ferestrei de la parter, copertina de lemn a intrării principale şi cerdacul de la etaj. Întreaga casă are un volum compact, necomplicat, ce evocă arhitectura ţărănească tradiţională. Este singura casă ce poartă semnătura arhitectului Petre Antonescu în Râmnicu Sărat, lucru de înţeles atâta timp cât a fost proiectată pentru Iorgu Antonescu, vărul celebrului arhitect. Aşadar, o casă boierească în stil neoromânesc, demnă de a figura în patrimoniul oricărui oraş din România.
Petre Antonescu, fiul marelui proprietar Anton Antonescu, va fi văzut pentru prima oară lumina Domnului în ctitoria lui Ştefan cel Mare, aflată nu departe de casa părintească de pe Bulevardul Cuza. Aici va fi contemplat mai întâi o zidire a lui Ştefan, cu o valoare artistică sporită de farmecul vechimii. Se va fi întors cu gândul la mica biserică «Piatra» din oraşul natal, atunci când îşi imagina catedrale pentru oraşele mari ale ţării. Filiaţia arhitectului, în pofida numelui său burghez, se ridică până în secolul al XVII-lea. De aici respectul şi dragostea faţă de valorile autentice din trecut. Excelent desenator, călătorea întotdeauna însoţit de caietul de schiţe, căutând surse de inspiraţie printre vechile construcţii tradiţionale româneşti.

Deşi înclină balanţa în favoarea unei arhitecturi autohtone, el nu se limitează la aceasta, abordând vocabularul internaţional. Arhitectul rămâne în memoria noastră ca autorul unei opere impresionante ca întindere în timp, cât şi ca importanţă, debutând într-o manieră eclectică şi evoluând ulterior spre acoperirea altor maniere stilistice.
Petre Antonescu a fost rectorul Şcolii de Arhitectură din Bucureti şi membru al Academiei Române (din 1944). În oraşul nostru a proiectat Teatrul Comunal, dispărut la sfârşitul anilor ’40.
Casa în care a copilărit arhitectul se găseşte pe Strada Cuza. Schilodită de timp şi de prefacerile suferite, decolorată de vreme şi cu tencuiala căzută, casa e condamnată la moarte sigură.
Cu mai bine de zece ani în urmă, pe când căutam casa, n-am găsit pe nimeni în zonă să ne îndrume. Nici cei ce locuiau în ea nu ştiau cui a aparţinut. Trist, dar adevărat.

Fragment din „Râmnicu Sărat – ghid turistic”, autor R.T. Chirac, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2010

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: