Prima pagină > Memorie > VASILE CRISTOFOREANU – 115 ANI DE LA MOARTE

VASILE CRISTOFOREANU – 115 ANI DE LA MOARTE

Luna aceasta, pe 12 ianuarie, s-au împlinit 115 de la moartea lui Vasile Cristoforeanu. Retro-Râmnic a marcat şi anul trecut momentul. În 2011, dăm cuvântul scriitorului Traian Gh. Cristea, binecunoscut râmnicenilor pentru prodigioasa activitate didactică şi literară. Textul de mai jos a fost publicat în ziarul „Sensul râmnicean”.
Despre Vasile Cristoforeanu s-a scris, însă insuficient după câte merite a avut. Încercăm şi noi să aducem în atenţie puţine informaţii, lăsând colegilor de istorie dreptul de a întocmi o lucrare amplă privind viaţa şi activitatea acestei personalităţi.
Tânărul cu faţa luminoasă şi ochi pătrunzători, născut în anul 1859, la Râmnicu Sărat, era un om cultivat, deschis noului, adept al civilizaţiei moderne de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Strălucit avocat (era doctor în drept), pledează în procese mari atât în urbea natală, cât şi la Galaţi, Bucureşti bucurându-se de o situaţie materială bună. Făcea o politică democratică şi polemiza cu prietenul său C.C. Datculescu scriind în ziarul „Constituţionalul”: „Curios mi se pare, iarăşi, că simpatiile personale te-au făcut să vezi în mine un democrat. Democrat sunt;(…)
Astăzi mă plângi că vezi la mine ură; te înşeli: dragostea mea pentru tine nu a scăzut nicidecum; te-am considerat totdeauna ca pe un bărbat de inimă, dar care, în aprecierile tale de tot felul, te serveşti de prisma simpatiilor.” A se observa eleganţa omului de caracter care nu se sfieşte să spună deschis adevărul. Despre felul de a fi a lui V. Cristoforeanu scria succint, dar convingător, un ziarist în anul 1896: „Era un om cult, foarte simpatic, cinstit şi de inimă.” Nu putea să urască, nu era capabil de răzbunări şi calomnii, graţie unei alese educaţii şi inteligenţei remarcabile.
A iubit jurnalismul şi l-a onorat prin respectul adevărului şi al ideilor înalte. Admiratorii afirmau răspicat şi cu entuziasm că „avea o pană excelentă şi un gen plăcut de a scrie”. La Râmnicu Sărat a scos câteva ziare şi a onorat cu colaborările sale publicaţii precum „Voinţa Naţională” şi „Constituţionalul”.
Cei care l-au cunoscut spuneau că excela ca orator şi ca narator, căutându-i compania. Era o plăcere să te afli în preajma lui, să-l asculţi, să-i urmăreşti gesturile, privirea.
I-a plăcut mult să călătorească în străinătate (mai ales în Italia), să cunoască oraşe, aşezări, fiind deosebit de receptiv la progres şi civilizaţie. Cei din jur au remarcat şi alte trăsături, apreciind că Vasile Cristoforeanu era „un om de o mare iniţiativă şi vrednicie rară.” Aceste calităţi l-au adus pe scaunul de primar, onorând înalta funcţie exemplar între anii 1892 şi 1895.


Primăria oraşului se afla pe Str. Primăriei, numită apoi Str. Vasile Cristoforeanu (azi Primăverii)

Într-o perioadă scurtă, a reuşit să aibă înfăptuiri remarcabile. De aceea, a fost considerat „al doilea părinte al urbei R. Sărat.” Se apreciază că modernizarea oraşului nostru a început cu acest inimos şi priceput primar. Tot ce văzuse el prin oraşele europene i-a fost un reper pentru a schimba, mai târziu, faţa oraşului său natal. Să amintim câteva dintre realizările lui Vasile Cristoforeanu, realizări care-i asigură un loc aparte în istoria acestei aşezări.
Om înţelept şi cultivat, edilul de acum peste o sută de ani şi-a stabilit o strategie clară, cu priorităţi ce trebuiau împlinite: sănătatea, educaţia, alimentarea urbei cu apă, lucrările edilitare ş.a.
În domeniul sănătăţii publice, primarul Cristoforeanu înfiinţează serviciul sanitar şi serviciul barometric, fapt care a redus mortalitatea şi numărul de îmbolnăviri.
Alimentarea oraşului cu apă potabilă a fost una dintre cele mai importante înfăptuiri edilitare. S-au făcut captări de izvoare în zona Răduceşti, iar vechile cişmele primitive, de pe vremea lui Alecu Bagdat, au fost înlocuite cu cişmele de fontă, cişmele „presărate pe toate străzile oraşului.” Astfel s-a atenuat suferinţa locuitorilor din cauza lipsei de apă.
Pentru ca oraşul să arate mai frumos, a luat măsuri să fie pavat centrul lui şi o bună parte din străzi. Urbea râmnicenilor a căpătat astfel un aspect nou şi modern.
Tot în perioada cât a fost primar Vasile Cristoforeanu, au fost trasate două bulevarde: Al. I. Cuza şi Matei Basarab. Şcoala care astăzi îi poartă numele, fostă „Şcoala cu clasele I-VIII NR. 5”, s-a ridicat din iniţiativa acestui iscusit edil, inaugurarea edificiului având loc în anul 1895, adică la sfârşitul mandatului său.


Şcoala primară edificată în 1895 ce poartă azi numele primarului de odinioară

O altă realizare importantă este reorganizarea integrală a serviciului pompierilor care a fost dotat cu întregul utilaj modern din acel timp.
Contribuţiile acestui mare Om la modernizarea Râmnicului Sărat sunt deosebite.
Din nefericire, Vasile Cristoforeanu n-a trăit decât 37 de ani, lăsând în urmă preţuirea şi recunoştinţa râmnicenilor. Ziarele au consemnat decesul şi au omagiat distinsa lui personalitate: „Vasile Cristoforeanu, ofiţer al Coroanei României, fost primar al oraşului R. Sărat, a încetat din viaţă la 12 ianuarie 1896, ora 1 după-amiază.
Acest bărbat de inimă s-a stins în floarea vârstei, la 37 de ani.”

Impresionantă este însoţirea de către râmniceni, pe ultimul drum, a vrednicului bărbat; foarte multă lume („O mulţime imensă a însoţit cortegiul funerar până la cimitirul oraşului.”) şi o mare de flori („Pe carul funebru, neîncăpând marele număr de superbe coroane(…), s-a mai pus un al doilea car, care şi acesta era cu totul acoperit cu coroane de flori artificiale şi naturale, de foi de laur şi stejar, cu diferite inscripţiuni.”). Aceste manifestări au fost semnele unei totale preţuiri şi ale unei recunoştinţe de netăgăduit faţă de tânărul miruit de Dumnezeu cu atâtea calităţi. Trecând la cele veşnice, Vasile Cristoforeanu a lăsat în urmă „4 mici copii” printre care se afla şi vestita (mai târziu) Florica Cristoforeanu.


14 ianuarie 1896 – o mare de lume alături de cel mai iubit primar din istoria oraşului

O afirmaţie făcută în presa vremii ne-a zguduit. Fără s-o comentăm, lăsăm cititorii să-i descifreze conotaţiile: „Vasile Cristoforeanu (…) a murit sărac.” De ce oare? Că doar a fost un avocat virtuos, a moştenit o avere frumuşică de la părinţi, a fost şi primar câţiva ani. Care să fie misterul? Noi credem că, dimpotrivă, a murit bogat prin tot ce a lăsat în urmă.
Dar noi, oare ce obligaţii avem faţă de memoria „primului părinte” modern al oraşului Râmnicu Sărat? Ce-am făcut pentru a-l feri de uitare? Cum îi cinstim memoria?
Credem că bustul acestui destoinic bărbat îşi poate avea locul în parcul public sau în faţa Primăriei Municipale ca semn de veşnică cinstire. Avem convingerea că se mai găsesc râmniceni cu dare de mână şi dragoste de urbe ca să poată împlini o datorie de conştiinţă, pe care o simţim cu toţii faţă de VASILE CRISTOFOREANU.

Traian Gh. Cristea

Anunțuri
  1. eugen dutu
    25/02/2011 la 12:24

    mai e cineva care se mai intereseaza de RM.SARAT si e domnul RAZVAN CHIRAC pe alti nu-iinereseaza de orasul nostru dar lui ii face placere sa stie totul bafta in continuare

  2. 25/02/2011 la 18:46

    Mulţumesc, Eugen.

  3. Aura A.
    11/04/2012 la 08:55

    Ma intreb daca primarele urbei mele natale a lecturat macar in pauza de cafea ceea ce postati dvs in acest blog…..
    Daca ar face-o si ar fi un receptiv,sunt convinsa ca ar avea multe teme ptr acasa!Nu stiu ce studii are domnia sa si pe ce rezoane l-au votat oamenii inteligenti din oras ,insa sunt convinsa ca se simt dezamagiti de rezultate…Eu una nu am niciun motiv de bucurie cand trraversez la pas orasul…

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: