Prima pagină > Memorie > ATENŢIE! SE DEMOLEAZĂ.

ATENŢIE! SE DEMOLEAZĂ.

Nu ştiu cum să reacţionez la demolarea căminului de nefamilişti de pe Strada Constantin Brâncoveanu. Pe de o parte îmi pare bine, pe de altă parte-mi pare rău. Îmi pare bine pentru că, iată, se îndepărtează de pe harta oraşului un simbol comunist tipic, un bloc hidos plantat ca nuca-n perete pe o stradă veche, unde nu-şi avea locul. Ridicat probabil în anii ’60 sau ’70 ai veacului trecut, imobilul era expresia boomului constructiv al „epocii de aur”. Era un cămin destinat nefamiliştilor, un bloc de garsoniere pentru tineri, ridicat pe un teren luat cu japca. Alături – o casă interbelică în stil neoromânesc – un imobil ce-a aparţinut avocatului Stavri Jugureanu, ca şi terenul pe care s-a construit blocul. Oricine trecea pe-acolo remarca totala nepotrivire între cele două imobile, paralelipipedul de beton, cutia de chibrituri proletară sfidând arhitectura neobrâncovenească de alături. În ultimul timp, ambele clădiri fuseseră lăsate de izbelişte, nemaiadăpostind nicio instituţie publică. Asta după ce, până prin anii ’90, Casa Jugureanu găzduise o grădiniţă, iar blocul de nefamilişti o clinică stomatologică.

Părerea de rău este legată de sentimentul de impotenţă ce ne caracterizează în privinţa asigurării unor locuinţe pentru tineri. Nu avem ce să le dăm, în schimb dărâmăm ceea ce au construit alţii înaintea noastră. Bun, prost, acest cămin exista. Să vedem ce se va construi în locul lui.
Ieri, când am făcut fotografiile, mi-am zis că totuşi există o izbândă. Casa cea veche rămâne în picioare în timp ce blocul comunist dispare, lumina de la miazăzi mângâind din nou coloanele foişorului neoromânesc, suspendat deasupra volumului general al casei. E ceva nefiresc într-o ţară ca România unde voluptatea cu care demolăm vechile imobile încărcate de istorie depăşeşte orice închipuire. Atâta vreme cât se mai întâmplă astfel de lucruri, există o speranţă că nu e chiar totul pierdut.

Anunțuri
  1. 07/09/2011 la 15:02

    trag speranta sa nu demoleze acum si casa neoromaneasca – spre a elibera terenul pentru cine stie ce oroare imobiliara, asa cum la noi se intampla adesea….

  2. 07/09/2011 la 19:24

    Dacă-i pune necuratu’ să se-atingă de casa neoromânească, le-arunc în aer utilajele…

  3. Aura A.
    11/03/2012 la 16:49

    Iar eu va promit ca ma fac luntre si punte sa fac rost de explozibil….
    Sa ma ierte Bunul Dumnezeu ca zic asta….dar capat din ce in ce mai mult convingerea ca suntem o natiune care ne meritam soarta actuala…
    In loc sa conservam ramasitele de istorie si cultura ce au scapat din tavalugul stalinisto-chinezo-socialist si ce -ist-o mai fi fost…noi opintim cu talent si aplicatie sa le distrugem.
    E mai simplu si mai comod asa…
    Punem o bulina rosie pe cladirea care incomodeaza …si da-i bice…
    Dom*le,era pericol public…pica sandramaua in capu trecatorului…hai mai bine sa curatam toate vechiturile astea si sa facem frumos aici ,un mall sau un salon de intretinere corporala…sau un pub de-ala ca-n Occident…sa se simta si omu gadilat in orgoliu..
    Acum fie vorba-ntre noi,suntem asa de plini de mall-uri si de pub-uri incat am uitat sa mai gatim si murim sanatosi de cancer la varste fragede.
    La ce ne-ar mai folosi cultura la 2m sub pamant?Ma rog ….cavou sau cripta…dupa posiblitati…

    • 11/03/2012 la 16:52

      Îmi place cum puneţi problema. Neapărat trebuie să stăm o dată (măcar) de vorbă despre târgul nostru prăfuit…

  4. Aura A.
    11/03/2012 la 18:28

    …o fi el saracul prafuit,dar cu oameni ca dvs.in el ,imi place sa cred incet-incet isi va scutura colbul….si indolenta…si inconstienta..desi se zice ca nimeni nu e profet in tara lui…as vrea sa cred ca mai exista si exceptii.
    Ma bucur nespus ca Dumnezeu v-a dat talent,rabdare si stofa de luptator,si mai ales ma bucur ca datorita paseismului dvs.fara de leac ,am ocazia sa revad imagini din vremuri demult apuse.
    Sau sa-mi imaginez de pilda,ca suntem invitati in salonul boierului Menelas la o cafeluta servita cu tot dichisul ,discutand politica subtire cu domnia sa …..
    Doamna gazda si-ar face aparitia cu tablaluta de dulceata de trandafir sau chitra (dupa preferinta)si paharele brumate de apa foarte rece.Ne-am impartasi impresiile de la ultima expozitie de arta autohtona sau i-am admira noile achizitii de stergare si costume populare.
    Probabil ca va par nitelus pe langa realitate…dar uneori o evadare de genul acesta din cotidianul sufocat de oportunism imi face bine la suflet.Si la minte….atata cata mi-a mai ramas..

    • 12/03/2012 la 07:38

      Constat că sunteţi o paseistă şi vă întoarceţi cu uşurinţă în veacuri trecute. Mulţumesc pentru aprecieri, încerc să pun umărul la păstrarea unor „vechituri”, dar îmi vine din ce în ce mai greu, cu atât mai mult cu cât pe-aici nu găsesc pe nimeni asemenea dumneavoastră. De multe ori pic drept ciudat în ochii multora pentru care nu contează decât clipa prezentă.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: