Prima pagină > Memorie > HALA DE CARNE ŞI PEŞTE

HALA DE CARNE ŞI PEŞTE

Pe locul unde se găseşte azi complexul de magazine din piaţa oraşului (fostul „BIG”), odinioară se afla hala de carne. Era locul unde măcelarii tranşau carnea şi o scoteau la vânzare, proaspătă, pe alese, pentru toate gusturile şi toate buzunarele.
Un anonim fotograf ne-a lăsat mărturie o imagine de acum mai bine de un secol. Putem vedea cum arăta hala de carne de la Râmnicu Sărat. Era o construcţie destul de înaltă, cu două arcade mari, de o parte şi de alta a corpului central, supraînălţat, cu o deschidere îngustă. Înaintea halei – muşterii, măcelari şi negustori de peşte. Fotografia este făcută dinspre Iazul Morilor, gârla ce străbătea oraşul de la nord la sud.

Anunțuri
Categorii:Memorie
  1. ami
    16/01/2012 la 11:24

    imi aminteste de frumoasele cladiri destinate pietelor si comertului de prin alte parti care sunt restaurate cu respect pentru detaliul original si cu mult ajutor din partea primariei si a investitiei private.
    un vis: sa vad ca in ramnicu sarat apar astfel de schele pentru restaurarea cladirilor si cu un afis care sa spuna: ramnic sarat, fa-te frumos!

    • 16/01/2012 la 19:36

      Afişe cu „Râmnic Sărat, fă-te frumos!” nu vor apărea niciodată într-un oraş care n-a învăţat să-şi conserve şi să-şi cultive trecutul. Există în schimb afişe cu „Atenţie! Pericol de prăbuşire.” pe clădiri pe care alţii (de la vest de Carpaţi) le-au renovat de mult. Un exemplu este Casa Lupescu (Palatul Fiscal) care supravieţuieşte cu greu, îndârjindu-se să înfrunte netrebnicia balcanică, mediocritatea şi provincialismul specifice unui târg unde grija faţă de tradiţie, monument, moştenire, perpetuare este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire. Ignoranţa nu ne va face să salvăm de la moarte casa aceasta veche. De altfel, prea puţini dintre noi sunt preocupaţi de asemenea probleme, mulţi privindu-ne ca pe nişte retrograzi neadaptaţi la modernitate, nostalgici inerţi rătăcind prin fantasmele trecutului.

  2. 16/01/2012 la 12:26

    E interesanta arhitectura pietei si mesajele care le exprima. Design-ul este unul istoricist de sec. 19, cum se intalneste in multe alte locuri din Europa centrala si vestica a acelor vremuri, dar adaptat functiei de loc public si desfasurare a unui targ. Fatada sugereaza cele trei nave ale unei biserici renascentiste italiene sau sud germane, subliniind astfel functia de basilica a vechilor romani, un edificiu care inainte de a fi folosit in era crestina ca loc de cult, servea ca loc de intalnire a cetatenilor orasului, de dezbateri publice sau chiar targ. Ecoul de basilica, sau de piata ca cele din Roma antica sint si cele doua mari arcade de tip roman laterale, ce pot fi vazute la magazinele antice ce aliniau Forul lui Traian din Roma de exemplu. Ce imi place mult, e ca arhitectul acestei structuri nu s-a multumit sa faca referinte numai la antichitatea romana, prin idea de basilica, ci si la cea greceasca, vazuta in cele trei acrotiri, elementele care arata ca niste frunze) ce decoreza acoperisul pedimentului central. Astfel proiectantul se refera la „agora” greceasca, unde se intalneau in antichitatea clasica cetatenii pentru discutii si afaceri. In conculzie edificiul, cu toate ca nu e amplu, e plin de mesaje „ascunse” pentru noi cei de azi, dar proabil bine cunoscute de cei care traiau acolo acum un secol. E dezamagitor ca asemenea arhitectura cu mesaje civice si istorice nu se mai produce cam de mult timp in Romania, unde arhitectii si clientii lor nu mai au bagajul cultural necesar pentru a produce asemenea opere. Multumiri ca ati adus la cunostinta aceasta atractiva cladire!
    Valentin Mandache, Case de Epoca (www.casedeepoca.wordpress.com)

    • 16/01/2012 la 19:44

      Astfel de imagini declanşează în sufletul şi mintea dumneavoastră emoţii, gânduri, bucurii sau tristeţi – o gamă completă de stări şi simţiri. Observator atent şi iniţiat, ştiţi să decriptaţi mesajele „ascunse” pentru cei mai mulţi dintre noi, neofiţii într-ale arhitecturii. Retina dvs. înregistrează detalii ce ţâşnesc spre lumină ori de câte ori priviţi o imagine veche ori o casă pierdută în geografia de ieri. Detaliile produc adesea revelaţii esenţiale. Istoria „mică” se ascunde în detalii, în lucruri banale sau întâmplări de câteva clipe, care dau firescul cotidian, „aerul” timpului.

  3. 13/02/2012 la 10:49

    nu arata rau deloc. o alta bijuterie distrusa…

  4. Aura A.
    28/03/2012 la 11:20

    In ce an s-a demolat minunatia asta?Eu una nu mi-o amintesc deloc,copil fiind ma trimetea mama la BIG dupa targuieli.
    Pana prin clasa a 7-a am locuit la blocurile de la Piata,destul de aproape de Solidaritatea,si-mi amintesc ca in zona mea mai exista O SINGURA CASA,ramasa ca un soi de insulita intre multimea de blocuri.M-am intrebat de multe ori daca si acolo a fost ras un intreg cartier de case ptr a construi cu avant socialist cutiile acelea paralelipipedice din placi de beton.Noroc ca aveam la o azvarlitura de batz (cum s-ar zice in termeni populari) digul si garla de ne mai ostoiam cheful de joaca!
    Trebuie sa recunosc totusi ca intre atatea betoane armate sau nu,spatiile cu iarba verde si pomisori numai buni de catarat erau mai multe decat la ora actuala .Si nu existau nici garajele astea hidoase de acum….care uratesc cumplit prundul garlei.

  5. Flora
    11/11/2012 la 15:24

    Cunosc orasul!M-am nascut acolo in 1942,am plecat in 1976.Eram tanara ,mi se parea ca orasul este mic,prafuit si-mi doream sa merg intr-un oras mai mare.Ma bucur ca un tanar de astazi are o atitudine mai inteleapta pe care eu am dobandit-o mai tarziu.Orasele mici au farmecul lor,desigur.Felicitari celui care ne demonstreaza atat de convingator prin imagini acest lucru.Imi amintesc strada unde parintii mei aveau o casa frumoasa,str.Toamnei,pavata cu placi de granit,parcul[gradina publica ii ziceam],scolile mari si frumoase ale orasului,bisericile vechi si pline de lume dupa razboi.Din pacate strada unde am trait cea mai frumoasa parte a vietii mele a fost demolata,s-au construit niste blocuri urate,au disparut pomii si florile,familia noastra s-a raspandit ca multe altele…Poate unele locuri din oras trebuiau intinerite,schimbate,sigur trebuiau case multe pentru mincitorii care apareau acum[adica atunci,dupa razboi], dar in mod sigur nu casele gospodaresti si strazile civilizate trebuiau strse de pe fata pamantului cu buldozerele.Din pacate dupa 1989 s-a mai fetuit pe la centru cate ceva, dar totodata in locul zidurilor cenusii comuniste au aparut culorile traznite,constructiile de prost gust,amestecul oriental nepotrivit cu peisajul nostru si asta nu numai la Ramnic,ci peste tot in tara.De aceea multumesc domnului care incearca sa ne aminteasca cine suntem! Flora

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: