Prima pagină > Memorie > CASA CHIRCU

CASA CHIRCU

Reşedinta boierului Chircu de pe Strada Tudor Vladimirescu (fostă Carol I) e un imobilul în stil apusean evidenţiat prin intrarea monumentală, cu peron, acoperită cu o copertină de sticlă sub formă de scoică, deasupra căreia se află un pinion – perete vertical care închide spre exterior cele două versante ale acoperişului în două ape. Monograma boierului poate fi observată pe poarta principală. În prezent, Casa Chircu adăposteşte o bancă şi o cafenea.
Iată ce scria Teodor G. Baciu despre casa acestui vechi boier râmnicean în lucrarea ,,O viaţă aleasă”:
„Casă boierească situată în centrul oraşului, pe Str. Carol. Porţile veşnic deschise. Deschise nevoiaşilor, deschise celor ce voiau să fie găzduiţi, deschise prietenilor, deschise tuturor celor ce voiau s-o cunoască.
Împodobită cu tot ce-i cusătură şi ţesătură românească, cu tot ce a găsit şi a cumpărat de unde a văzut (M. Chircu, n.n.), lucruri de gust şi specific românesc. Nu s-a dus la o expoziţie de covoare să nu cumpere cel mai autentic covor românesc. Nu s-a dus la o expoziţie de mobilier să nu cumpere pe acela în care era sculptat cel mai frumos şi original model românesc, nu s-a dus într-un sat unde costumul naţional era la înălţimea lui, să nu cumpere cea mai frumoasă cămaşă, cea mai frumoasă ie, cea mai frumoasă stricătoare. Aşa a reuşit să aibă o colecţie de costume naţionale cu motive din toate regiunile ţării.
Care casă din Râmnicu Sărat era asaltată cu bileţel şi scrisori în preajma sau în ziua unei serbări cu caracter românesc, în ziua unei serate unde se cerea costum, în ziua când era o Chindie? Desigur, casa boierului Menelas Chircu, care orânduise totul şi prin înţelepciunea D-nei Chircu.
Aşa de mult s-a dus vestea despre costumele ce le aveau, că aveau cereri şi de prin Bucureşti, Focşani, Buzău, etc. O frumoasă colecţie de beţe pe care sunt puse cele mai fine încrustături completează costumele, la care se adaugă apoi o serie de curele ţintuite, unde ţăranul şi-a pus toată arta. Aşadar, dacă cineva vrea să vadă un costum naţional frumos din orice regiune a ţării, venea aici, vrea să vadă un covor frumos cu cele mai autentice motive, venea aici, vrea să vadă ţesături alese, o pictură frumoasă, venea tot aici.”
Deci, casa de pe Strada Carol era un adevărat muzeu în care soţii Chircu adunaseră de-a lungul vieţii obiecte etnografice de mare valoare. Boierul Chircu era, alături de Al. I. Zamfirescu şi Octavian Moşescu, unul din cei mai însemnaţi colecţionari din judeţul Râmnicu Sărat. Dar, mai întâi de toate, era un „om de ispravă”, „bun şi îndatoritor cu toată lumea, nepreţuit ca prieten, dotat cu o surprinzătoare receptivitate instinctivă pentru toate nuanţele frumosului”. (Dumitru P. Mazilu, 1941).

Anunțuri
  1. Aura A.
    05/03/2012 la 07:39

    Va multumesc foarte mult! Ar putea fi si acesta un motiv ptr. care *mi-a cazut draga*din prima clipa….copiii au in genere o perceptie extrasenzoriala( care se pierde in timp)ce scapa adultilor.Era -cum s-ar zice astazi ,folosind expresii la moda-incarcata de energii pozitive.

    • 05/03/2012 la 08:15

      Era o după-amiază calmă de septembrie. Mă găseam la redacţie, înaintea Casei Chircu, urmărind trecătorii de pe strada Vladimirescu. Peste drum, castanii din grădina publică începuseră să ruginească. Câţiva copii se jucau în nisipul din mijlocul parcului, într-o linişte caracteristică după-amiezelor târzii dintr-un oraş de provincie. Tihna locului era tulburată de acordurile orientale de prost gust, ce răsunau în curtea Casei Chircu, dinspre spălătoria auto. Undeva în fundul curţii, dintr-un automobil de lux lăsat la spălat, manelele inundau atmosfera, în «buna» tradiţie râmniceană. Amestecătura aceasta de folclor turcesc, arăbesc şi ţigănesc este una din formele de celebrare a moştenirii balcanice, orientală, înapoiată, fanariotă şi puturoasă, mult gustată de „cetăţenii” noştri, cu apucături de ţopârlani, străini de specificul românesc.
      Peste ani, gândul m-a dus la cel ce a locuit în casa de pe vechea stradă Carol, un boier ce s-ar răsuci în mormând dacă ar auzi ce muzică se ascultă azi în bătătura sa. Blasfemie este cuvântul ce înfăţişează cel mai bine situaţia cu pricina. Casa Chircu nu este o casă oarecare, pierdută în geografia oraşului.

  2. 05/03/2012 la 08:17

    Ieri, în Casa Chircu se promovau valorile românismului. Azi,…aceste valori sunt considerate desuete şi bune de aruncat la gunoi. „Băieţii de băieţi” din ziua de azi, fără trecut, fără substanţă sufletească şi fără posibilităţi interioare nu simt absolut nimic în faţa unui costum naţional, a unui joc popular, a unei picturi de Grigorescu. Nu simt ceva decât în faţa banilor, a banilor mulţi şi făcuţi uşor, cu minimum de efort.
    Boierul Chircu le citea celor ce-l vizitau bucata „Conu Alecu”, de Brătescu-Voineşti; se oprea insistent asupra frazei: „Buni băieţi, ăştia din ziua de azi…deştepţi…or fi ştiind carte multă, dar nu ştiu să se poarte.” Trist este că în zilele noastre băieţii la care făcea referire Brătescu-Voineşti nu ştiu nici carte, nici să se poarte…

  3. Aura A.
    05/03/2012 la 11:33

    Aveti perfecta dreptate,si ce mi se pare mai dureroasa si revoltatoare in egala masura este totala indiferenta a notabilitatilor orasului in ceea ce priveste conservarea cladirilor istorice.

  4. Aura A.
    05/03/2012 la 19:52

    Carte nu au de unde sa stie fiindca se pare ca in vremurile astea a fi *telectual*echivaleaza cu a fi fraier,iar educatia celor 7ani de-acasa este sublima dar lipseste cu desavarsire…(nici notiunea de acasa nu mai are sensul de altadata).
    Cat despre folclor….hm…poate underground….(ca tot ne-au capiat englezismele de peste garla cea mare) .Am senzatia ca generatia tanara a auzit de Maria Tanase doar din prelucrarile tehno-etno-dance …iar costumul popular se rezuma la una bucata fota lunga cat palma si eventual cu putin noroc o iie cu decolteu ultrageneros…
    O pictura de Grigorescu ar starni fiori de entuziasm probabil in momentul in care s-ar afla pe o hartie de 1000 euro sau dolari…sau alaturi de un teanc de bancnote cu muuuulte zero-uri ce ar reprezenta contravaloarea ei..
    Mare si multa dreptate aveti….

    iar va dau de lucru….
    profit de faptul ca locuiti in Ramnic ptr a-mi umple golurile lasate de trecerea vremii…
    pe strada Dobrogeanu-Gherea(eu folosesc unele denumiri vechi ale strazilor)sunt cateva cladiri la fel de interesante ,una mai ales mi-a atras atentia poate si din cauza ca adapostea intr-o perioada Biblioteca oraseneasca.(nu sunt sigura daca si acum are aceeasi destinatie.)

  5. Aura A.
    21/03/2012 la 09:10

    Ma intreb cu destula candoare(poate nepermisa ptr varsta mea) cat de mult ar seca bugetul primariei o catalogare meticuloasa a cladirilor ce pot fi considerate monumente istorice sau de arhitectura.
    Sincer vorbind ,un trecator prin oras care are timp liber si cat de cat simtul esteticului cauta sa vada si altceva decat boutiq-uri sau supermarket-uri.
    Discutam zilele trecute cu un amic ,chiar despre Ramnic…Bietul om nu mai fusese prin oras de vreo 35 de ani…(e drept…o viata de om…)…si era socat de noul aspect al orasului.
    ,,Sunt confuz si nu pot sa cred ca si-au batut joc atat de rau de oraselul asta!Ma obisnuisem cu ideea cazarii tiganilor in plin centru in fostele locuinte negustoresti,ma obisnuisem cu aspectul ponosit al unor fatade,dar …la naiba …ERAU ACOLO..IN PICIOARE ,RANITE IN DEMNITATEA LOR…DAR ERAU!!!!,,
    Ce puteam sa-i explic eu acestui fost locuitor plecat prin stainataturi ,si reintors ptr putin timp si ptr ultima oara in viata asta sa vada unul din locurile cu frumoase amintiri?
    ,,Mai am cca 5luni de trait si imi doream cu ardoare sa ma preumblu ptr ultima data prin toate locurile care-mi sunt dragi…..dar constat ca nu mai am pe unde….N-a mai ramas aproape nimic din ce stiam…!!!

  6. marcel
    01/04/2012 la 19:23

    sunt un ramnicean stabilit in alt oras dar care incearca sentimente placute la gandul revederii acestui mic orasel in care am copilarit si m-am format ca om.
    am citit cu deosebit interes toate postarile si le apreciez ca fiind foarte documentate si profesioniste.
    felicitari domnule chircu, de oameni ca dvs este nevoie in tara noastra.
    sa facem apel la trecut, sa il cunoastem ca sa ne gasim identitatea ce se pare ca am pierdut-o. numai asa vom sti spre ce sa tindem.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: