Archive

Archive for Iunie 2012

SOCIETATEA DE BINEFACERE „AJUTORUL”

28/06/2012 4 comentarii

Un grup de doamne din societatea Românească, găsind că, în oraşul lor nu există o instituţie de bine-facere pentru ajutorarea bătrânilor sărmani şi a copiilor orfani, s’au întrunit în ziua de 25 Septembrie 1903, şi au fondat Societatea „Ajutorul”, cu sediul în oraşul R.-Sărat, cu durată nelimitată.

Acesta este primul articol din statutul Societăţii de Binefacere „Ajutorul”, al cărei scop urmărea să acorde ajutoare, în bani sau în diferite materii trebuincioase traiului, bătrânilor, bărbaţilor şi femeilor sărmane şi copiilor orfani, la diferite nevoi. De asemenea, îşi propunea să facă opere de binefacere, precum un azil de bătrâni ori pentru orfani etc. Încurajarea industriei casnice era un alt deziderat al acestei societăţi.

Membrele erau de trei feluri: membre fondatoare, aderente şi onorifice, iar fondurile proveneau din plata taxelor de înscriere, a cotizaţiilor lunare, din diverse ofrande şi donaţii. Urmau a se organiza serbări, serate, concerte, conferinţe în beneficiul societăţii.

Statutul are opt capitole şi 30 de articole. Din penultimul articol, aflăm că  „Comitetul perpetuu al Societăţei, alcătuit odată cu fondarea ei” se compunea din:

Preşedintă, D-na Irina Doctor Poppescu

Casieră, D-na Cornelia Pella

Membre: Alexandrina Robescu, Maria Tătăranu, Eufrosina D-r Cristescu, Aneta Doctor Negrescu, Lucia D. Mihăescu, Mathilda Serghievici, Elisa A. Petrescu, Ana V. Petrescu, Catherina Căp. Botea.

Aşadar, doamnele din protipendada râmniceană se preocupau de soarta celor năpăstuiţi. Regăsim pe listă nume cunoscute ale societăţii râmnicene de odinioară.

Categorii:Identitate Etichete:, ,

CHIOŞC PENTRU VÂNDUT TUTUN – 1921

28/06/2012 3 comentarii

Prin bunăvoinţa istoricului de artă Alexandru Măciucă (nepotul lui Octavian Moşescu), am intrat în posesia unui plan al unui „chioşc pentru vândut tutun” al invalidului Marin Spânu din Râmnicu Sărat. Datat în anul 1921, invaliditatea sus-numitului se datora probabil Primului Război Mondial.

Planul cuprinde o vedere din faţă şi două secţiuni – una verticală şi una orizontală, aceasta din urmă octogonală. Construit probabil din lemn, chioşcul avea multe deschideri vitrate şi tejghele pentru vânzarea tutunului şi a ziarelor. Acoperişul e înalt, în formă de cupolă. Un brâu cu motive populare tradiţionale înconjoară octogonul.

Desenat probabil de mâna unui arhitect, chioşcul nu este o construcţie monumentală, de anvergură, ci un accesoriu stradal bine integrat în peisajul oraşului de altădată, o bijuterie prezentă şi binevenită în complinirea confortului citadin.