Prima pagină > Memorie > CHIOŞC PENTRU VÂNDUT TUTUN – 1921

CHIOŞC PENTRU VÂNDUT TUTUN – 1921

Prin bunăvoinţa istoricului de artă Alexandru Măciucă (nepotul lui Octavian Moşescu), am intrat în posesia unui plan al unui „chioşc pentru vândut tutun” al invalidului Marin Spânu din Râmnicu Sărat. Datat în anul 1921, invaliditatea sus-numitului se datora probabil Primului Război Mondial.

Planul cuprinde o vedere din faţă şi două secţiuni – una verticală şi una orizontală, aceasta din urmă octogonală. Construit probabil din lemn, chioşcul avea multe deschideri vitrate şi tejghele pentru vânzarea tutunului şi a ziarelor. Acoperişul e înalt, în formă de cupolă. Un brâu cu motive populare tradiţionale înconjoară octogonul.

Desenat probabil de mâna unui arhitect, chioşcul nu este o construcţie monumentală, de anvergură, ci un accesoriu stradal bine integrat în peisajul oraşului de altădată, o bijuterie prezentă şi binevenită în complinirea confortului citadin.

Anunțuri
  1. Aura A.
    03/07/2012 la 18:06

    O bijuterie care ar putea fi reintrodusa in peisajul actual, macar in incinta Gradinii Publice in apropierea foisorului…
    Doar bunavointza si ceva banuti sa gaseasca primaria….sau vreun intreprinzator cu dare de mana si iubitor de inedit…

  2. Catalina Tomescu
    15/11/2013 la 13:17

    Felicitari pentru site!

    A fost o adevarata placere sa va citesc postarile si sa-mi descoper orasul natal intr-o cu totul alta lumina decat cea pe care o stiam. Orasul ,,dezgropat” de dumneavoastra pare infinit mai frumos decat cel pe care il stiam eu.

    Dupa ce am ,,batut” cateva strazi din Bucuresti cu dl Mandache in ,,recuperarea” stilului neoromanesc, am fost tare bucuroasa ca am putut face asta si in Ramnic, fie si numai pentru a gasi, cum spuneati, cate o bucatica dintr-un capitel, un ornament, o funie, etc.

    Felicitari si pentru documentarea minutioasa si scriitura aleasa. Mi-a facut mare placere sa citesc despre Octavian Mosescu de care auzisem din povestile bunicii mele pe care o vizitau in mod frecvent in satul Podgoria unde aveau pamant (pe care, o parte, chiar l-au donat bunicilor mei care le lucrau parte din pamanturi). Au fost, intr-adevar oameni deosebiti si deosebit de modesti.

    Numai bine,

    Catalina

    • 11/02/2014 la 21:18

      Mulţumesc. Mă bucur că vă pasionează trecutul. Voi continua să postez poveşti de la Râmnic.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: