Despre autor
Răzvan Theo Chirac – născut la 25 iunie 1973, la Râmnicu Sărat. Cursuri universitare de geografie şi fotografie la Universitatea din Bucureşti. Din 1997 este profesor de geografie în oraşul natal. Pasionat de artele vizuale, a expus grafică satirică şi fotografie la Casa de Cultură şi Palatul Administrativ. În 2005 a publicat cartea Călători pe valea Râmnicului, coautor Traian Cristea, în 2008 Râmnicu Sărat – itinerar subiectiv, în 2010 Râmnicu Sărat – ghid turistic, iar în 2012 Sens şi contrasens. Din 2006 până în 2012 a fost redactor-şef al ziarului „Sensul râmnicean”.
Today (Thursday, April 29, 2010) i was more than lucky to find a blog which reveals the true antique stories of Ramnicu Sarat, the town i was born in. The initiative belongs to Razvan Theo Chirac, a man i never met, but whom i respect deeply. He also wrote 2 books about the history of my town.
Gabriela – Maria Vlad
Bucharest/ Massa-Carrara, Romania, Italy
Mai multe despre R. T. Chirac puteţi afla de aici.
Lasă un răspuns către chirac Anulează răspunsul
RTC / Fotografii
Comentarii recente
| Rozalia Taicutu la Pe Strada Victoriei | |
 | chirac la 1939 |
 | Iulian la 1939 |
| chirac la O după-amiază pe Strada Carol… |
| chirac la Scóla primară de băeţi din R.… |
RETRO-RÂMNIC 
domnul chirac……cel mai bun prof de geografie……,ma uimeste ca este prof. de geografie si a facut atatea si il voi tine minte mereu ………
nu aveti pentru ce sami multumiti……..eu va multumesc
De unde as putea sa cumpar cartile dvs. (nefiind locat in Rm.-Sarat)? Achizitia unei carti despre Rm-Sarat este o mare aventura …
Cărţile mele pot fi achiziţionate doar de la mine. De acord cu dvs. că achiziţia unei cărţi despre Râmnicu Sărat este o aventură; după ce că sunt puţine, se şi procură extrem de greu. Lucrez la un album dedicat ţinutului, care să includă oraşul şi aşezările din amonte.
Buna ziua,
Sunt nascuta in Rm-Sarat, va felicit si va multumesc pentru
faptul ca pot afla lucruri interesante despre orasul meu de suflet!
Detin si eu cateva materiale cu Rm-Sarat ( carti postale, revista enciclopedica
Gazeta Satenului 1898, Dictionarul geografic, statistic si istoric al jud. RM-SARAT),
daca considerati ca pot conrtibui cu aceste materiale didactice nu ezitati!
Cu respect N.L.
Mulţumesc pentru aprecieri. Sigur că mă puteţi ajuta în încercarea de a scoate la lumină unele aspecte mai puţin cunoscute despre oraş şi împrejurimi. Puteţi trimite diverse texte ori imagini inedite pe care le putem posta pe blog sub semnătura dvs. Sunt convins că „vechiturile” enumerate conţin multe lucruri interesante.
BUNA ZIUA,
DOMNULE CHIRIAC VA ROG SA-MI SPUNE-TI CUM POT PROCURA LUCRARILE DUMNEAVOASTRA DESPRE ISTORIA ORASULUI RAMNICU SARAT,MA INTERESEAZA SI MATERIALELE DIN CARE V-ATI DOCUMENTAT.CA SA FIU MAI EXPLICIT DE CE MA INTERESEAZA ACEASTA POT SA VA SPUN CA SUNT UN STRA-STRANEPOT A LUI COSTACHE ZAMFIRESCU.
IN SPERANTA UNEI BUNE COLABORARI VIITOARE
MIRCEA IONESCU
mail:mircea72ionescu@yahoo.com
Am onoarea să vă salut domnule Ionescu.
Cărţile le puteţi procura de la mine. Alte cărţi din care puteţi afla mai multe despre familia dvs. puteţi găsi la un editor local, Constantin Marafet, care a reeditat Almanahul Râmnicului din 1933 şi Ghidul judeţului din 1931 (autor O. Moşescu). De un real sprijin îmi este un urmaş al familiei Lupescu, dl. Constantin Mazilu din Bucureşti, un adevărat prieten cu verticalitate şi discernământ. Costache Zamfirescu este primul primar care apare în arhive, din câte ştiu.
Este întradevăr păcat că, în acestă țărișoară, sunt puțini ca dumneavoastră, care ne arată adevărata față a realității. Vă mulțumim că ne mai deschideți ochii și mintea. Noi toți, de la cel mai mare până la cel mai mic, suntem majoritetea influențați și vedem o altă față a realității. O să vă simțim lipsa la fiecare oră de geografie. Să rămâneți același profesor din totdeauna.
acum am intrat pt.prima data pe acest site si mi-ati reamintit de
vacantele petrecute la bunici,pe linga rm.sarat! era ff frumos si sanatos! ma bucur ca o persoana asa tinara se ocupa de istoria acestui orasel !
Domnule Profesor vreau sa va multumesc ca am invatat geografie alaturi de dumneavoastra .Mereu v-am admirat si o sa va recomand incontinuare pe unde am ocazia.Ramaneti tot asa !! Multa sanatate si putere de munca !Si inca o data va multumesc !
Mulţumesc pentru aprecieri.
Sunteti cel mai bun profesor de geografie, fac ora cu dvs. si este chiar interesant ce ne povestiti, dar si cum predati, eu unul inteleg foarte bine ce spuneti. xD
M-am uitat la poze in special la „BULEVARDUL GĂREI” era mai multa verdeata pe vremuri :)).
Mulţumesc, tizule!
Bună ziua!
Sincere felicitări pentru blogul dvs. Cred că e singurul loc din tot world-wide-web-ul unde putem afla atâtea informații despre acest vechi oraș. Deși în Râmnicu Sărat nu am mai pus piciorul de ceva timp, cunosc spațiul rural din jurul lui întrucât strămoșii mei sunt de pe aici și revin totdeauna cu multă bucurie și sete de cunoaștere.
Întâmplarea face să fiu geograf (încă masterand), pasionat și implicat în activități de geografie istorică și toponimie (a Buzăului în special). Aș vrea să achiziționez cărțile dvs., doar să-mi comunicați dacă acest lucru mai este posibil.
Vă doresc mult succes în cercetări!
Cezar
Am onoarea să vă salut domnule Cezar,
Mulţumesc pentru încurajări. Dintre cărţile mele, doar cea de anul acesta mai este disponibilă. Vă păstrez un exemplar, iar când veniţi pe la Râmnic, nu uitaţi să mă căutaţi. Mă puteţi găsi la nr.: 0726277304. Cu bine, RTC.
Dacă imi place să citesc scrisori vechi, cu cerneala aproape ştearsă, dacă sunt mişcat când deschid o gazetă îngălbenită de vreme, dacă nu ma plictiseşte să stau de vorbă cu bătrâni care ştiu să povestească despre timpuri de mult trecute, dacă imi places sa privesc o fotografie de acum o sută de ani, atunci mai bine nu părăsesc RETRO-RÂMNIC. Ma voi alătura dumneavoastra, să mergem încet pe o stradă tihnită, plecând urechea la poveştile de demult pe care numai zidurile vechi şi locurile bătătorite de ani le mai şoptesc, încă, celor ce vor şi au timp să le asculte.
Cu admiratie,
Mihai Besliu
Buna,
Vreau sa te felicit pentru initiativa acestui blog e un lucru fantastic ce faci.
Si eu sunt nascuta in Ramnic, revin cu mare drag oricand in oras, mi se face un dor neasteptat cateodata.
Locul nasterii ramane ca o amprenta spirituala pe care o porti chiar daca pleci la celalalt capat al lumii.
Bravo. excelent.
Mulţumesc, Oana. Când mai treci prin oraş, poate ne întâlnim să depănăm poveşti vechi de la Râmnicu Sărat.
Cercul mutidisciplinar „Radacini”. Uite c-am facut primul pas…
http://radacini.46.forumer.com/index.php?noportal=1
Bravo!
Buna ziua,
Am decoperit blog-ul, acum cateva zile, cautand ,pe net, informatii despre orasul natal;am inceput sa citesc materialele postate si nu m-am oprit pana ce nu am terminat toata arhiva !Felicitari pentru munca depusa si pentru excelenta initiativa .
Va urez un An Nou bun si putere de munca, ca s-o tineti tot asa !
Mulţumesc pentru aprecieri. Mă bucur că vă place ce am scris despre oraşul nostru. Un An Nou cu bucurii şi dvs.
Buna ziua,
Va doresc un AN NOU cu sanatate, liniste sufleteasca si putere de munca!
LA MULTI ANI!
Cu respect
Nicoleta Leu
Mulţumesc asemenea dnă/dşoară Nicoleta Leu.
Buna seara,
Sunt in Rm-Sarat pana vineri 17.06 si cu aceasta ocazie mi-ar face placere
sa va cunosc si bineinteles sa vorbim despre orasul nostru drag.
Astept o confirmare la nr. 0744 37 41 75
Cu respect
D-na Nicoleta Leu
Buna seara!
am trecut la geografie la planul orasului
si trebuie sa fac o harta cu planul orasului
Rm-Sarat
v-as ruga daca ma puteti ajuta cu ceva, cu vreo postare.
stiu ca va pricepeti
multumesc ! ast raspuns 🙂
Buna ziua. As dori sa stiu daca mai aveti de vanzare vreo carte despre Ramnicu Sarat sau daca stiti in ce carti as putea gasi informatii despre ruinele bisericii din Domiresti (actualul sat Posta). Parintii mei locuiesc in Topliceni, la jumatate de km de aceste ruine. Eu am mai multe imagini din mai multe anotimpuri si as dori sa fac un articol pe care sa il public pe mai multe site-uri si retele de socializare – si in principiu peste tot pe unde se poate 🙂 – si as dori sa am mai multe informatii. Cand eram copil nu stiam cum sa fug de acasa pentru a ma duce acolo, la ruine. 🙂
Multumesc anticipat.
O zi cat mai placuta.
Mirela Fruja
Bună ziua,
Despre ruinele Domireştilor găsiţi mai multe în cartea profesorului George Paţurcă – Poşta, monografie. Dl Paţurcă locuieşte în acelaşi sat cu părinţii dvs., îl puteţi contacta. O carte despre Râmnicu Sărat găsiţi la editorul Constantin Marafet sau la mine (un mic ghid turistic scos anul trecut). Cu stimă, R. Chirac
Buna ziua. Am observat ca prin drumetiile Dvs ati ajuns si la Vintileasca si ati facut niste fotografii foarte frumoase. Eu incerc sa fac un site pentru coumna mea de bastina, si daca este posibil, vca rog sa imi trimiteti niste fotografii (aveti un simt fotografic foarte bine dezvoltat). As fi mandru sa pot publica pe site fotografiile Dvs, daca este posibil.
Multumesc anticipat!
Mulţumesc pentru aprecieri. Lăudabilă iniţiativa dvs. de a realiza un site cu Vintileasca; locurile acelea merită toată atenţia. Vă voi trimite imagini.
Multumesc frumos. Situl este http://www.vintileasca.in , deocamdata, sper sa reusesc sa il fac cum trebuie si apoi sa cumpar un domeniu serios. Astept cu nerabdare fotografiile:) Multumesc.
Salutare,
Am descoperit cu totul intamplator blogul tau si am ramas placut impresionat in primul rand pentru talentul narativ/scriitoricesc exceptional. Sunt de fel din RMS dar niciodata nu l-am „privit” mai mult decat un „must leave”.
E foarte important sa-ti cunosti cu adevarat originile, iar de azi cu ajutorul tau ma simt mai bogat spiritual.
Iti multumesc si tine-o tot asa!
Şi eu îţi mulţumesc. Cuvintele tale mă încurajează şi mă determină să merg mai departe.
Domnule profesor, apelez la dvs pentru ca sunteti mai avizat.
Care este liceul din Rm Sarat pe care l-a facut Grigore Gheba? Vlahuta cumva?
Multumesc anticipat
Mulţumesc pentru apreciere. E adevărat, Grigore Gheba a beneficiat de o bursă la vechiul Liceu „Regele Ferdinand” din Râmnic. Bacalaureatul l-a trecut însă la Călăraşi, dacă mi-aduc bine aminte. Vă recomand cartea autobiografică „Între viaţă şi moarte”.
Pe cand un articol despre acest geniu al vaii Ramnicului?
Da, ar merita. Ştiu că editorul C-tin. Marafet avea în proiect reeditarea cărţii sale, o să-l întreb ce-a mai făcut în acest sens.
daca poti,realizeaza si o pagina cu oamenii de cultura si arta ramniceni si despre profesorii cei mai apreciati care si-au adus aportul la educatia deosebita a celor ce au vrut sa invete cu adevarat,la formarea multor generatii de tineri care insa au fost nevoiti sa plece in marile orase ale tarii sau in strainatate pentru a se realiza profesional,putini au ramas aici,printre care si dumneata.Felicitari pentru felul cum iti dedici timpul liber ramnicenilor.
Mulţumesc pentru cuvintele frumoase, doamnă/domnişoară. Încerc pe RETRO-RÂMNIC să aduc în lumină faptele unor oameni de spirit de altădată. Uitaţi de toată lumea, merită să-i amintim măcar aici.
TUTORE VECHI..mi-ai provocat vi emotii cu culegerile din blog.nu stiam ca pot sta in loc ptr atat de multe „amanunte”..lasa-mi un nr de tel in email.vreau sa te sun.nu mai stiu de ani buni nimic de tine.salutari stefan
Mă bucur că-ţi plac vechiturile mele, prietene.
Buna ziua, dle profesor mi-ar face o mare placere sa va cunosc. Numele meu este Adrian Puiu si sunt profesor de istorie (am si specializarea geografie) la un liceu in Radauti (in prezent inspector scolar la ISJ Suceava), dar m-am nascut in 1978 in satul Posta, unde am copilarit, iar liceul l-am absolvit la Stefan. Din pacate, foarte rar ajung sa-mi vad parintii si locurile natale, iar problemele cotidiene rar imi ofera posibilitatea sa ma gandesc cu melancolie la copilarie. Nr. meu de tel este 0742/083757, iar adresa de e-mail (messenger) este adrianpuiu78@yahoo.com. Poate luam legatura, iar cand vin la Ramnic sper sa ne cunoastem. Cu multa consideratie si respect pentru ceea ce am vazut ca faceti.
Felicitari, domnule profesor!
Trebuia sa plec la Bucuresti in seara asta, la ora 18.00. Este ora 20.00 si eu tot n-am plecat, sunt inca in Focsani. Stau si citesc „povestile” dumitale despre Ramnicu-Sarat.
Bravos, domnule profesor!
De-am fi mai multi ca dumneavoastra!
Mulţumesc, domnule Ion Bobia. Mă bucur că vă plac poveştile mele. De fapt, nu sunt ale mele, ci ale unui mic oraş de provincie, pierdut la marginea unei vechi provincii româneşti, ca şi Focşanii… Eu nu fac decât să le-adun şi să le-aduc la cunoştinţă şi altora, dispuşi să piardă trenul ori autobuzul spre Bucureşti ca să le asculte. Mulţumesc încă o dată.
Buna ziua, apreciez foarte mult articolele pe care le postati pe acest blog. Sunt atat de multe lucruri frumoase pe care le descoperim despre acest oras, oamenii lui,locuri. Este posibil sa va documentati si ne spuneti si istoria unei cladiri emblematice pentru Ramnicu-Sarat-> cladirea sediului BCR ? „Craciun Fericit”! si „La Multi Ani!”
Bună ziua! Mulţumesc pentru aprecieri. În curând voi posta un material despre Banca Comercială. Staţi pe-aproape.
Buna seara,dle profesor,in primul rand felicitarile mele pentru articole,va deranjez cu o rugaminte.Sunt studenta si am nevoie pentru un proiect de niste informatii legate de primaria Rm Sarat,ceea ce inseamna arhitectura,arhitecti,mod de constructie,materiale de constructii si un pic de istoric.Am apelat la dumneavostra sperand ca imi veti oferi informatiile necesare.Va multumesc si va doresc Sarbatori Fericite!Alexandra Ghilic
Mulţumesc de aprecieri! Ţi-am trimis prin poşta electronică o legătură spre o postare despre Primăria Râmnic.
Va multumesc frumos,imi va fi de folos!O seara placuta in continuare!
Stimate domnule profesor,
Va semnalez aparitia unui site deosebit de util in a cerceta istoria orasului Ramnicu Sarat
http://www.dacoromanica.ro/
prin facilitatea de cautare veti gasi multe relatari despre oras din presa vremii.Documentul PDF trebuie salvat si p[rin operatiunea „find” din adobe acrobat reader veti gasi usor relatarile despre Ramnic.
Succes!
La Multi Ani!
Mulţumesc doamnă/domnişoară Diana. Succes şi dvs. La mulţi ani!
cu cativa ani in urma am rugat pe ai mei parinti sa te sune si sa cumpere prima carte despre valea ramnicului scrisa de tine. nu mai stiu cum am reusit sa fac rost de telefonul tau. am fost insa egoista, privind in urma, am cumparat numai pentru mine cartea, desi mama mea a fost cea mai emotionata citind-o. am luat-o cu mine, pe taramuri straine, ca sa-mi ofere companie pentru zilele in care ma apuca DORUL… e un cuvant plin de mistere si intelesuri…
ca sa trec la fapte mai pragmatice, imi dau seama din comentariile citite, ca ai mai scris inca doua carti, pe care inca nu le am, spre rusinea mea, ca ramniceana sarata ce sunt. de cat ai avea nevoie ca sa mai reeditezi cartile tale si asa sa pot cumpara si eu exemplarele care imi lipsesc. as dori sa contribui, daca te gandesti sa o faci.
LA MULTI ANI!
Mă încântă gândul că îţi place ceea ce am scris despre Râmnic. Din fericire, ai noroc. Pentru că şi mie-mi place cum ai scris aici, îţi păstrez câte un exemplar din cărţuliile mele. Cu bine şi la mulţi ani! Dacă te interesează, am scos anul acesta şi un anuar, PLAI RÂMNICEAN – http://slamramnic.wordpress.com/2011/09/02/530/
multumesc mult, mult. asta da stire cadou de sarbatori. oricum, raman in continuare la ideea de a contribui pe cat pot la reeditarea cartilor tale. evident, ma intereseaza si anuarul. am sa te sun cand ajung pe meleguri ramnicene, desi poate sa mai dureze cateva luni.
si inca o mica paranteza, mi-a facut placere sa citesc despre istoria unei frumoase case de pe tudor vladimirescu care mi-a adus aminte de multe momente placute petrecute in ea. nu stiam ca era atat de importanta ca nivel arhitectonic. datorita tie am aflat.
Bag seama că eşti pe un fus orar cu două ore în urmă. Londra, Paris, Madrid? Mă bucur că RETRO-RÂMNIC îţi trezeşte amintiri plăcute. Despre ce casă e vorba? Cea de la nr. 24?
dap, chiar ea. dar avea mai mult farmec inainte de restaurare, dar asta este, lumea se modernizeaza.
Buna ziua, aveti o adresa de mail unde sa va pot adresa o rugaminte? Multumesc mult
Buna seara
Cred ca aceasta intoarcere in timp in imagini creeaza dependenta….
am ajuns sa astept cu nerabdare ce va urma…e singurul mod de a recrea orasul copilariei mele,cand umblam cu ghiozdanul in spate ,mancand cu pofta covrigi de la colt(unde acum este non-stopul MCM)sau intrand in fosta librarie din centrul istoric ca sa cumpar carti sau albume .Desi,de multe ori intram acolo doar ca sa respir aerul acela …de alta epoca,lemn vechi ….fiindca se gaseau din ce in ce mai putine carti interesante…Apoi a venit sfarsitul..
Demolarile anilor 80…blocurile impersonale,asazisa modernizare,Doamne ce ironie macabra!Imi amintesc cum opinteau buldozerele sa culce la pamant zidurile groase de 50cm !Si casele care refuzau sa cada….si oamenii care priveau cu ochii in lacrimi cum se sterge identitatea orasului,nota acea personala conferita tocmai de vechile case,atat de pitoresti!
Mai am si alte amintiri…..si nostalgii…si tristeti ….
La fiecare reintoarcere in oras constat ca mai dispare cate o cladire ,sau daca din fericire ramane in picioare ,este renovata in asemenea maniera incat ti se face rau fizic…
Sa inteleg ca nu exista arhitecti care sa protejeze ceea ce a mai ramas din monumentele istorice sau nefericitele case sunt la bunul plac si simt estetic al proprietarilor?
Sau poate ca in Ramnicul Sarat nu mai exista monumente istorice?!
Thank you so much for this site. I spent my summer holidays in this little town (an old house in Paita Halelor)..
Now, abroad for so many years, visiting this site I take so much pleasure of reading your postings as they recall happy memories of a long gone „little world”
Thanks for this,
d
curios, si eu imi amintesc cu mare placere de acea placuta librarie din centru, cu podea de lemn vechi, curatata des cu benzina. mirosea puternic. nici nu mai stiu cum se numea, doar imi aminesc de produsele de papetarie, de stilourile chinezesti pe care mi le cumparam la fiecare inceput de an, material scolar si de cateva carti. era o librarie draga mie. iar despre cladirile care se daramau in acea perioada… copiii mai indrazneti intrau prin ruinele caselor, in beciurile care ramasesera la vedere si scoteau de acolo fotografii vechi facute pe sticla. impresionant. ajunsesem la un moment dat sa facem colectie din ele si sa facem schimb unii cu altii. un joc pe atunci, dar cate amintiri ascundeau acele fotografii si carti postale vechi care circulau prin mainile unei alte generatii. fara sa ne dam seama de ce tezaur avem in maini. imi amintesc si de covrigii calzi, la care ne uitam cum se fierbeau mai intai intr-un fel de cazan de faianta pe interior, in timp ce stateam la rand. apoi, o perioada a fost placintarie in acel local. si acelea… bune, bune. sii de o casa frumoasa, cu niste coloane romane la intrare si doi brazi inalti in curte situata chiar pe colt, pe straduta care se deschide dinspre ferdinand catre centru, acum doar niste scari din beton pe care urci spre cateva magazine care nu prea au ce arata. orasul, asa cum mi-l amintesc ramane in mintea si inima mea intact.
Tot din centrul vechi ,aproximativ in zona in care acum se afla un fel de crasma cu pretentii(iertata fie-mi duritatea exprimarii)mai era si o farmacie (in usa careia ma propteam cu nadejde ca sa o deschid ,usa fiind din stejar masiv) cu o pendula mare de moda veche si la care priveam fascinata ori de cate ori ma trimitea mama sa cumpar piramidon sau aspirina…sau jalea mea cea mare polidinul intru toate folositor la racelile mele rebele.
O alta amintire se leaga de o casa care a disparut spre marele meu regret..(.in locul ei s-a construit ceva tzipator …fara cap si fara coada..in sfarsit o chestie cool cum se zice acum )
Ei bine ,aceasta casa nu avea nimic special la prima vedere ,doar ca prin geamurile inalte de moda veche se vedea seara cand veneam de la scoala ,o portiune de camera tapitata cu matase cred (era ceva iesit din comun ptr mine copil al anilor 70-80)si partea superioara a unei sobe foarte inalte din teracota sau faianta bej-ivoire(asa ziceam eu).Am fost tentata sa ma catzar de cateva ori pe marginea zidului (precum pisicile )pana la geam lesinata fiind de curiozitate sa vad si restul incaperii pe care il banuiam fabulos.
Adica mobila stil …,poze sepia…usi capitonate…eventual un gramofon asezat cochet pe o masuta Art Noveau…si neaparat sticluta de Arpege sau Quelqes Fleur sau Les Temps des Lilas…nu ca as fi stiut prea multe la vremea aceea despre ele(poate doar din carti).
Buna seara,
Am descoperit cu bucurie ce multi râmniceni-săraţi, îşi mângâie sufletul citind acest blog al amintirilor.
Sunt râmniceancă-sărata, am terminat liceul la ‘Stefan’, doar de câţiva ani – 1967!, – ştiindu-se ce relativ e Timpul si cât de puternice sunt amintirile tinereţii.
Revin tot mai rar in Râmnic, din cauze fireşti, dar de fiecare dată, amintirile ce dau năvală, îmi spun ce trecători suntem
Recitind câteva din postările blogului, am revazut in minte, căsuţa de lângă Casa Chircu unde a locuit cu chirie in ultimii ani din viaţă, fosta noastră profesoară de germana. Fără a mai aminti de vechiul centru, cu casele negustorilor ce aveau la parter prăvalii, fără a uita chiar librăria cu podeaua de lemn… In vechiul centru, atât de ‘frumos’ odinioară, ne plimbam seara sau în weekend, plimbări în timpul cărora se legau prietenii, se dădeau întâlniri sau se rezolvau multe din dramele amoroase ale adolescenţei.
Un loc ce încă păstrează, cu greu, acea atmosferă de perenitate, datorită unor monumente si cruci de piatră specifice veacului trecut, este cimitirul. Este, încă, neatins (în totalitate) de moda termopanelor si a kitsch-ului.
Cu simpatie,
Lidia Otilia Danilof
Buna seara
Stimata doamna Danilof,dvs sunteti printre fericitii care s-au bucurat mai mult decat noi de farmecul targusorului provincial de odinioara…
Daca ati putea si timpul v-ar permite ,eu m-as bucura nespus sa mai scrieti cate ceva din ceea ce va amintiti despre el…cum arata inainte de marile mutilari din anii 80.
cu multumiri
Aura A.
Buna dimineaţa,
Cu plăcere!
Inainte de toate, vă rog, să-mi permiteţi să-mi adun gândurile şi să fac o sinteză a ceea ce mai ştiu. Am plecat din Râmnic la şcoală în 1969, revenind doar sporadic în vacanţe, concedii sau cu alte ocazii. De fiecare dată vedeam cum amintirile mele sunt bombardate de modernizarea prost înţeleasă. De ce aşteptam eu ca edilii, mai marii zilei să se comporte altfel, nu ştiu! Probabil căutam, doream să găsesc la fiecare întoarcere ‘acasă’, ceva din ceea ce nu se mai poate – timpul tinereţii, al copilăriei, al idealurilor, al viselor.
Promit, atât cât se poate promite de la o vreme, să notez orice gând-amintire pentru a le putea trimite către dvs.
In continuare, vă doresc o zi frumoasă, caldă, cu multă lumină în suflet.
Toate cele bune,
L.O.Danilof
Multumesc mult ,si va asteptam ,toti paseistii…frumoasele amintiri despre ORASUL CARE A FOST!
Daca aveti si fotografii …ar fi minunat!
vreau o dezbatere pe tema: stema municipiului Rm. Sarat.
O idee binevenită! Oraşul/municipiul (prefer „oraşul”) n-are o stemă (oficială), dar asta e normal într-o societate provizorie ca a noastră.
CUM SA NU AIBA O STEMA?orice targ mai rasarit ,cu atat mai mult unul cu vechime atestata documentar ar trebui sa detina in hrisoavele lui o stema…
Nu are o stemă. A avut… odinioară. De aceea o dezbatere pe această temă ar fi indicată, dar… cine să convoace o astfel de dezbatere şi – mai ales – cine să-şi dea cu părerea? În plus, se ridică întrebarea: interesează pe râmnicean această problemă, acum, în plină campanie electorală?
s-ar putea sa intereseze…dovada ca domnul Ionica s-a gandit….si nu cred ca a facut-o fiindca ar avea mintea odihnita…dansul chiar este convins ca ORASUL RAMNIC trebuie sa-si recapete demnitatea si identitatea….nu credeti?Si poate ca o campanie electorala este un moment potrivit…in ciuda aparentelor…
cred ca e o mare greseala sa fie lasati oameni ne…..documentati, ca sa nu ma exprim altfel, sa se ocupe de istoria orasului. eu cred ca dpdv istoric, cea corecta este cea de pe wikipedia si nu cea care ne este fluturata acum….in perioada electorala….si care nu are nici macar caracteristicile grafice perioadei de infiintare a orasului. ea a fost aleasa in urma unei hotarari a consiliului local si e facuta ….la botul calului!!!
Din cunoştinţele mele, stema ce apare pe panourile publicitare din oraş este o propunere interbelică, niciodată adoptată oficial. Şi e posibil să fie stema judeţului, nu a oraşului.
ca veni vorba de dezbatere….eu as propune una si mai interesanta si cu trimiteri la realitatea imediata…CONSERVAREA SI PROTEJAREA cladirilor istorice (cele care au mai ramas in picioare si necosmetizate vulgar) din oras.As fi curioasa sa vad care domn primare are curajul sa ia taurul de coarne si sa miste ceva PALPABIL nu din vorbe…Dupa care vom putea aseza la locul ei si stema cea adevarata…ca vorba ceea …avem si ceva justificari solide…Am dreptate sau bat campii cu talent ?
Clădiri necosmetizate sunt puţine pe harta oraşului. Arareori găsesc în drumurile mele o frântură din oraşul de altădată, scăpată de „gustul” noilor proprietari, în mare parte ţopârlani care habar n-au de conservare şi protejare. Despre dezbatere, ce să zic? M-ar încânta, deşi sunt doar un neofit într-ale arhitecturii. Valentin Mandache, expert în case de epocă, mi-a recomandat o dezbatere pe tema Petre Antonescu, marele arhitect cu origine râmniceană. Trebuie să mă gândesc la aceste lucruri, poate că se poate face ceva…
Stiti ce ma intristeaza cel mai mult cand vin in Ramnic?Kitsch-ul….ostentativ ,si tot mai frecvent ….abundenta de termopane ieftine in locuri unde nu te traznea prin minte ca ai putea vedea….si crasmele cu pretentii….domnule ,astea ma seaca de-a binelea…
N-am nimic cu omul care vrea sa castige un ban ,dar nu inteleg de ce trebuie musai sa faca locanta intr-o cladire care ar fi meritat sa adaposteasca mai degraba colectii de arta populara …sau orice altceva legat de cultura…
Poate ca lipsa sigurantei locului de munca ,poate plafonarea….nu stiu ,este insa ingrijorator ritmul rapid de degradare a simtului estetic.Si asta se intampla mai peste tot…nu numai in Ramnic…Investitiile imobiliare sunt lepra care macina incet si sigur ceea ce i-a scapat lui Ceausescu cu sistematizarile lui de cosmar..
Ați fi interesat de o întâlnire cu persoanele care dețin bloguri din Râmnicu Sărat?Dacă da sau dacă mai cunoașteți persoane interesate vă rog să mă contactați.O zi bună!
Aş fi interesat.
Buna ziua,
Ma numesc Dan Farcas, si , ca si dumneavoastra si multi altii sunt de origine dintr-un oras , odata prosper centru de judet , Lugoj , Severin. Am o pasiune privind strangerea ultimelor dovezi ale judetelor desfiintate si niciodata reinfiintate. Am vazut la dumneavoastra pe blog o poza reprezentand o parte a fostului judet Ramnicu-Sarat din seria de planse-harti din anii 20-30, cea in culori distincte pentru plasele componente. Aveti cumva amabilitatea sa-mi trimiteti pe mail o varianta completa a acesteia ( dan.farcas@gmail.com)? Va pot trimite si eu, am vreo 25 de astfel de harti.
Multumesc foarte mult,
Dan
Salut ! Am citit aproape toate articolele pe care le-ai scris pe blog si m-ar fi interesat , daca stii , incepand de la complexul din centru , pana la soseaua nationala cum erau asezate casele , ale cui erau si ce destinatie avea fiecare . Si as mai vrea sa stiu a cui a fost si cand a fost construita fosta casa a pionierilor . Incerc sa reconstitui un itinerariu incepand de la casa Chircu pana in capul centrului si strazile cu care se intersecta , de pe la 1905 pana pe la 1970 , de acolo pana in zilele noastre ceva cat de cat imi amintesc . Numele meu este Sorin si locuiesc in oras .
Salut,
Nu e prea greu de reconstituit (în mare) vechea stradă a Victoriei (la ea te referi când spui „cum erau asezate casele”). Almanahul Râmnicului din 1933 are un capitol cu comercianţii din oraş. Cum cei mai de seamă se găseau pe Str. Victoriei, acest almanah e un punct de plecare. Eu am reconstituit acum câţiva ani (în funcţie de numere) vechea stradă negustorească. Un exerciţiu interesant. Străzile cu care se încrucişa această stradă pot fi văzute pe planul din anii ’20 (îl am). Fosta casă a pionierilor (azi Clubul Copiilor) e casa boieroaicei Eliza Petrescu, cu moşii la Valea Salciei (în această localitate, vechiul ei conac adăposteşte Primăria). În privinţa anului construcţiei, nu deţin date exacte, dar după maniera arhitecturală cred că e vorba de anii ’20-’30. Mă bucur că există râmniceni cu preocupări asemănătoare cu ale mele. Strada Victoriei şi T. Vladimirescu (fostă Carol) sunt repere ale istoriei urbei noastre, iar evoluţia lor ar trebui să preocupe mai multă lume.
Cu bine, Răzvan Theo Chirac
Ca sa ma recitez ,, cum erau asezate casele ,, ma intereseaza pentru a introduce in povestirea mea date aproape exacte si romantate despre vechiul centru ramnicean . Un singur lucru vreau sa mai stiu , de unde procur almanahul sau alte date despre centrul vechiul centru ?
Almanahul a fost reeditat acum câţiva ani de Constantin Marafet. Deci cred că la editura „Rafet” se poate găsi. Alte date despre vechiul centru… la muzeul local.
Am gasit cateva date despre evreii din oras la 1942 , ai adresa aici .
http://www.focsani.jewish.ro/public_html/index.php?option=com_content&view=article&id=19:evrei-inscrisi-in-registrele-comunitatii-ramnicu-sarat-anii-1942-1943&catid=3:arhiva&Itemid=4
Apreciez frumosul rezultat al intregii munci depuse cu daruire, pasiune, nostalgie. Mult succes si optimism!
Mulţumesc pentru încurajări!
Mulţumesc!
V-am descoperit blogul intamplator, cautand franturi de arhitectura veche romaneasca. Este ceva exceptional ce ati facut aici si va felicit din tot sufletul. Sunt arhitecta si informatiile oferite de dvs. sunt extrem de pretioase, mai ales ca multe cladiri valoroase nu mai exista sau vor disparea curand. De asemenea, daca doriti sa publicati o carte pe tema arhitecturii ramnicene, OAR si UAR dispun de fonduri pentru finantarea acestui tip de proiecte, asa ca puteti avea sustinere in acest demers. Mult succes in continuare!
Mulţumesc pentru încurajare stimată doamnă/domnişoară. Aprecierea unui arhitect mă onorează şi îmi dă ghes să continui. Mă voi gândi la demersul de a publica o broşură (carte e mult spus pentru un astfel de orăşel) despre arhitectură.
Sunt nascut in zona si copilaria toata mi-am consumat-o pe Valea Ramnicului, la inceput in satul Odobescu (azi Mucesti Danulesti) apoi in Ramnic. Abia azi am descoperit blogul si tare m-am bucurat sa citesc comentariile celor de aici. Mi-am adus aminte de copilaria mea, mi-am adus aminte de locurile frumoase de acolo si de multele amintiri care m-au marcat tot restul vietii. Sunt plecat din oras din 1977 si desi mama mea inca locuieste acolo vin destul de rar acasa. Mi-ar fi placut sa vin mai des dar din pacate vremurile de azi ne obliga sa muncim mai mult pentru a reusi sa traim macar decent. Apreciez ideea ta de a crea acest blog, pentru care iti multumesc. Mi-au placut si comentariile d-nei Danilof, era de-a dreptul fermecator sa te plimbi pe „centru”, acela vechi si apoi in Gradina publica.
Apreciez deasemenea si faptul ca ai reusit sa faci o scoala care sa iti permita sa te intorci in oras si asa cum vad sa ai o meserie si o activitate de apreciat.
Am sa mai trec e aici!! Daca imi permiti am sa promovez blogul, poate asa o sa ne regasim mult mai multi ramniceni, macar pe net.
Succes si toate cele bune!!
Mulțumesc, domnule Teo Popa.