Archive

Posts Tagged ‘1925’

ART DECO LA RÂMNIC

23/12/2010 2 comentarii

Pe Strada Ştefan cel Mare, nu departe de Şcoala Nr. 1, se găsesc două imobile în stil ART DECO, datând probabil din anii ’30 ai veacului din urmă. Am fotografiat unul singur, cu promisiunea că-l voi fotografia şi pe al doilea, aflat peste drum de cel pe care-l vedeţi mai sus. ART DECO este o abreviere de la Exposition Internationale des Arts Décoratifs et Industriels Modernes (Paris, 1925), desemnând o mişcare artistică a începutului secolului XX în artele decorative. S-a manifestat în arhitectură, sculptură, modă, arte vizuale etc.
Mi-a plăcut aspectul simplu şi curat al casei şi faptul că proprietarul actual n-a modificat-o în mod neplăcut, aşa cum s-a întâmplat cu o casă de pe aceeaşi stradă, desenată de un inginer pe nume Bernardis. Regula de trei, caracteristică acestui curent, se observă pe faţada dinspre stradă, la ferestrele de tip hublou. Acoperişul plat este alt element specific acestor imobile moderniste.
Iată deci că într-un orăşel ca Râmnic, care n-avea mai mult de 20 000 de locuitori în epoca interbelică, existau oameni cu gust, la curent cu noile tendinţe ale arhitecturii internaţionale. Ei îşi construiau case frumoase, moderne, ce completau în mod fericit vechea arhitectură a orăşelului patriarhal de odinioară.

Categorii:Identitate Etichete:, , ,

Promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois

08/10/2010 1 comentariu

Al. I. Zamfirescu (în dreapta, cu ochelari şi mustaţă) cu familia

În epoca interbelică, se înfruntau la Râmnic ţărăniştii cu liberalii, ambele părţi aflate în conflict aruncând în luptă nume mari ale politicii de pe malul Râmnicului.
Am căutat prin vechiturile redacţiei SENSUL RÂMNICEAN şi am găsit „SECERA”, gazeta Partidului Ţărănesc din Râmnicu Sărat. E vorba de o ediţie din decembrie 1925, din care, pentru a nu vă plictisi, vă reproducem doar un scurt text apărut la rubrica „Zimţii Secerei”, ce-l vizează pe liberalul Alexandru I. Zamfirescu, avocatul ce locuia pe strada Eminescu, renumit colecţionar, prefect de Râmnic în anii ’20. Ca şi în prezent, sediul ţărăniştilor se găsea pe strada Victoriei, dar la nr. 103 (Drogheria „A. Vasiliu”).
Iată textul:
„Situaţia liberalilor e, de la o vreme, tragi-comică. Domnul Nicu Protopopescu aşteaptă în poarta partidului, cu geamantanele în mână, gata să…spele putina. Domnul Nae Mironescu se află la ultima rată a ieşirii din partid. Se ştie, doar, că Domnia Sa iese…în rate. Şeful, conu Alecu (Al. I. Zamfirescu, n.n.), citeşte cărţi franţuzeşti cu autografele autorilor, face poezii şi când se plictiseşte îşi aminteşte şi de politica partidului. Şi atunci, e antrenat subit de o activitate febrilă: promite. Promite la toată lumea toate serviciile politice.
Că conu Alecu nu se ţine niciodată de vorbă, e altă chestie. Doar ştim proverbul: promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois. Şi conu Alecu este omul cel mai nobil din câţi există în vremurile noastre de vulgar burghezism.”.

Anonimul autor al rândurilor de mai sus dovedeşte un stil subtil, jucăuş şi coroziv în acelaşi timp, practicând cu succes ironia fină la adresa unor adversari politici redutabili. Textul scoate la iveală spiritul tendenţios al autorului, dar şi umorul folosit cu măsură.
Aşadar, un text scurt, înnobilat de trecerea anilor, de dibăcia gazetarului de odinioară şi de umorul dozat corespunzător, folosit când şi unde trebuie.