Arhiva

Posts Tagged ‘pod’

Pod peste timp

Vederea oraşului

Azi am primit o ilustrată cu podul peste Râmnic şi vederea oraşului. A sosit tocmai din Germania, acolo unde a fost expediată cu aproape o sută de ani în urmă, în ianuarie 1917, imediat după ocuparea oraşului de armata germană. După un veac, vederea se întoarce în locul din care a fost trimisă. Azi, nimeni n-ar mai putea expedia o vedere cu Râmnicul pentru simplul motiv că n-ar mai avea de unde să-şi procure una. Şi chiar dacă ar avea, cine s-ar complica în era Internetului cu expedierea de cărţi poştale ilustrate?

Costache Zamfirescu, lightExpediată de un anume Hermann, vederea are în prim-plan vechiul pod pe care nemţii au pătruns în oraş, pod construit pe vremea lui Cuza, la stăruinţele primarului Costache Zamfirescu (1865-1866) / foto. În epoca interbelică, un nepot al lui Costache Zamfirescu, Alexandru, ajuns prefect de Râmnic, mută podul la Dumitreşti. Faţă de actualul pod rutier peste Râmnic, vechiul pod se afla în aval, în dreptul Străzii Pieţei.

În plan secund, se distinge linia joasă a mahalalei Vatra, cea mai înaltă construcţie fiind biserica fostei mănăstiri. Se vede vechea Primărie din Strada… Primăriei. Ilustrata este însufleţită de doi râmniceni, dintre care unul însoţit de o vacă. Spre capătul de răsărit al podului se disting încă două siluete.

 

Casa domnească, light

Anunțuri

VECHIUL POD PESTE RÂMNIC

03/12/2011 2 comentarii

În această fotografie, luată probabil în iarna lui 1916, apare vechiul pod peste Râmnic, din dreptul Străzii Pieţei, în aval de cel actual. Datând din veacul al XIX-lea, podul era un important punct geostrategic în geografia militară a oraşului Râmnicu Sărat. Tocmai de aceea a şi fost fotografiat de un ofiţer al armatei germane, care ocupase Râmnicul în urma Weihnachtsschlacht (Bătălia de Crăciun).
„Pe 27 decembrie, la ora 16,00, trupele germane au pătruns în oraş prin cele trei bariere din sud, în timpul luptelor oraşul fiind bombardat (daune – Palatul Administrativ şi de Justiţie, Teatrul Comunal, Şcoala Primară Nr. 3)”. (V. Nicolescu, C. Marafet – Un colţ de Ţară Românească, Ed. Rafet, 2008).
În afara podului înţesat de soldaţi, atrage atenţia silueta bisericii Cuvioasa Parascheva, folosită la oficierea slujbelor pentru ocupanţi. La capătul apusean al podului, se găsea un canton, azi dispărut, ca şi podul de altfel, demontat în epoca interbelică şi mutat în amonte, la Dumitreşti, unde poate fi aflat şi astăzi.
În prezent, mahalaua din fotografie s-a transformat, locul caselor vechi fiind luat de blocuri construite în anii ’70 ai veacului trecut. Biserica mai sus amintită nu se mai vede din pricina lor, iar Bulevardul Digului este însoţit de mizerabile garaje metalice. Locul de unde a fost făcută fotografia, punctul de staţie, cum spun fotografii, arată jalnic, gunoaiele vechi sau proaspete decorând peisajul.

Mulţumiri doamnei Nicoleta Leu pentru imaginea de epocă pusă la dispoziţia RETRO-RÂMNIC.

O imagine şi mai veche cu podul puteţi vedea aici.