Arhiva

Posts Tagged ‘Vasile Boerescu’

PORTRET DE GRUP

21/02/2010 3 comentarii

Zi de vară în târgul Râmnicului!…Băieţii de la „Boerescu” s-au strâns în faţa şcolii pentru o fotografie de grup. E o ocazie deosebită într-o urbe ca Râmnicul, unde atelierele foto sunt adevărate rarităţi. Oraşul e mic, nu atrage prea mulţi meşteri într-ale fotografiei. Tocmai de aceea, gimnaziştii, mai mici sau mai mari, în număr de vreo sută, au ieşit pe trotuar pentru a-i poza fotografului instalat în mijlocul Străzii Carol; cine ştie când mai prind o astfel de ocazie! Cei din spate s-au cocoţat pe soclul de calcar al grilajului ce împrejmuieşte grădina gimnaziului, să se vadă mai bine. Câţiva profesori s-au amestecat printre elevi. Să fie sfârşitul anului şcolar? Cine poate şti? Fotografia nu e datată. E doar dintr-un alt timp, o altă lume, plină de linişte, de amintiri şi de nostalgie !…O imagine care ne proiectează în trecut gândurile şi simţămintele prezente, un refugiu temporal din calea unui prezent confuz şi nesigur. Fundalul fotografiei e dominat de silueta gimnaziului. Imobilul nu are decât parterul, etajul fiindu-i adăugat mai târziu, pe vremea regelui Ferdinand. În acest sens, gimnaziul va primi – în 1920 – numele: Liceul „Regele Ferdinand”.

Octavian Moşescu, elev la Gimnaziul „Vasile Boerescu”, fotografiat în atelierul lui I. Hansa

Imaginea gimnaziului este anterioară Primului Război Mondial (în perioada ocupaţiei germane localul gimnaziului fiind evacuat), eveniment ce a zguduit din temelii viaţa calmă a confraţilor noştri de peste timp. Unii dintre ei, juni cu precădere, au fost surprinşi de obiectivul unui fotograf anonim într-o dulce clipă din trecut, într-un decor urban arhaic, cu o puternică tuşă nostalgică.

Anunțuri

ANUARUL GIMNAZIULUI „VASILE BOERESCU”

Prin bunăvoinţa domnului Constantin Dinu Mazilu, fiul reputatului profesor râmnicean Dumitru P. Mazilu (1885-1964), am intrat în posesia Anuarului Gimnaziului „V. Boerescu” (1909-1915). După cum ştiţi, acest gimnaziu a devenit în ziua de azi Colegiul Naţional „Al. Vlahuţă”, o şcoală cu care râmnicenii se mândresc.
Revenind la anii 1909-1915, e bine să ştiţi că Râmnicul era un orăşel cu aprox. 15 000 de locuitori şi, în pofida faptului că era capitală de judeţ, nu avea niciun liceu. De aceea, cei ce doreau să urmeze liceul trebuiau să plece din oraş. Astfel a procedat Octavian Moşescu care, după absolvirea gimnaziului în anul 1911, a urmat liceul „Anastasie Başotă” din Pomârla. Şi, pentru că am pomenit de Octavian Moşescu, un talentat publicist şi colecţionar de artă, cititorii vor fi probabil miraţi să afle că acest admirabil mânuitor al condeiului figura, la finele anului şcolar 1909-1910, corigent la limba română şi limba franceză. Se găsea atunci în clasa a IV-a (corespondenta clasei a VIII-a de azi), iar cel care l-a lăsat corigent era tocmai dirigintele clasei a IV-a, profesorul de limba română Dumitru P. Mazilu. Respins în sesiunea din septembrie 1910, va promova (cu media generală 5,00) abia în iunie 1911.
În aceeaşi clasă cu Octavian Moşescu se afla Emilian Constantinescu, viitor profesor secundar şi avocat, cel care – în Almanahul Râmnicului din 1933 – semna o tulburătoare evocare despre râmnicenii de altădată, intitulată „Siluete râmnicene”. Era premiantul clasei.
Printre elevii gimnaziului îl mai aflăm pe D.D. Roşescu (clasa a II-a), corigent şi el la matematică, în septembrie 1909. La începutul anilor ’30, preotul D.D. Roşescu din Bălţaţi conducea, în calitate de preşedinte, Şcoala de cântăreţi bisericeşti din Râmnicu Sărat.
Despre viitorul avocat şi deputat Virgil Sotirescu (clasa a IV-a) aflăm că, în iunie 1910, promovează examenul de corigenţă la disertaţie.
Anuarul Gimnaziului „V. Boerescu” (1910) a fost tipărit la tipografia „Lumina” N. Chiriţescu, Strada Traian, nr. 13.