GHEORGHE SIMOTTA LA RÂMNICU SĂRAT

Pe la mijlocul celui din urmă veac (în 1957), arhitectul Gheoghe Simotta a desenat câteva peisaje râmnicene, urbane şi rurale. Artistul şi-a îndreptat mai mult atenţia asupra unor edificii muncitoreşti, nou apărute în geografia oraşului, încă neindustrializat. Să fi primit o comandă în acest sens? La urma urmei, vechiul târg de la marginea Ţării Româneşti păstra la acea dată suficiente repere de arhitectură veche românească. De ce a decupat Simotta subiecte caracteristice clasei muncitoare? „Spiritul epocii”? Probabil.
Aromân de origine, Gheorghe Simotta s-a format sub îndrumarea şi lucrând cu arhitectul râmnicean Petre Antonescu, pe care îl evoca astfel: „Nu pot să nu subliniez frumuseţea cursului de istorie a arhitecturii universale si româneşti… E o mare pierdere faptul ca schiţele la tablă, care însoţeau acest curs, nu s-au putut păstra şi perpetua. Ar fi fost pentru toate generaţiile un exemplu de înaltă măiestrie”.
Discipol al manierei neo-româneşti, Simotta a dezvoltat un stil personal de rezonanţă balcanică, cu influenţe ale artei decorative bizantine.
Muzeul Municipal din Râmnicu Sărat expune zilele acestea câteva acuarele semnate Gheorghe Simotta. Am reprodus pentru cititorii RETRO-RÂMNIC câteva dintre ele.

Cooperativa „Solidaritatea”

Râul Râmnic

Peisaj rural

Căpiţă de fân la Vâlcelele

Uzina electrică a oraşului